mood

seri

"oamenii bogati stau la casa", imi spune dudu, are 5 ani, si continua "ei au multe jucarii, patru saci ne-au adus, patru saci cu multe jucarii bune, din care eu si deea am ales multe si au ramas tot multe si dupa noi au ales si muncitorii care le vopseau casa, ca au si ei copii, dar la ei nu vine mos craciun, cred.", mai spune si-apoi isi da fesul jos, ca sa imi arate ca parul lui tuns scurt e totusi mai lung decat parul meu, fost lung, proaspat tuns foarte scurt si vopsit.

ei, dar nu e asa scurt, ma gandeam ca esti periuta, si culoarea e apropiata de cea naturala, ma gandeam ca esti rosie a la alexandra ungureanu, imi spune cea blonda din trioul cu care ies mai nou, cu totul nou fata de vechiul trio, prea strident si prea zgomotos pentru starea mea actuala. intrebam de un vin sec, ne raspunde ca e desfacuta o sticla de demisec, acceptam si, dupa ce ne tragem sufletul si ne studiem atent si reciproc modificarile, trecem la cercetarea atmosferei si a imprejurimilor, old nick pub chiar seamana cu un acasa, mai ales asa impodobit a craciun, il ajuta mult combinatia de verde cu rosu, ne intrebam cum ar fi fost ca prin fereastra sa vedem nameti de zapada, iar vinul sa fi fost fiert, ne mai intrebam cum naiba arata vara cu verdele si rosul asta, poate decorul este altul atunci, pe urma ne vedem de ale noastre, despre carti in principiu, despre oameni in general.

daca tot suntem aici, ar fi pacat sa nu mergem si la bastilia. e proaspata inca si de-aici spatioasa, prea putini stiu despre noua librarie/cafenea, original amenajata, neintinata (inca) de hoardele snoabe pe care le gasesti la carturesti, comentand in gura mare, culmea, "bunul simt ca paradox". de neinteles pentru ele este de ce aleg "cum mi-am petrecut vacanta de vara" a lui T.O. Bobe, tocmai intr-o seara de decembrie, ploioasa si luminoasa in acelasi timp, stralucitoare si plina de balti, zgaltaita de claxoane si sclipoceli albastre si-mpodobita ca o matracuca ce face trotuarul.

cum mi-am petrecut vacanta de vara e lectura mea de seara, (ra)luca nici nu pare stingher alaturi de pui de animale, editie cartonata, cu desene mari pe care i le arat bebelinei, imitandu-le uneori, in timp ce ea se lupta cu o noua suzeta cu inel fosforescent si stelute albastre, si nu, inca nu nimereste tetina, se lupta cu inelul, ridicand si aducand suzeta spre gura, la nesfarsit, fara sa oboseasca, repetand aceleasi miscari, intruna.

5 luni

- prima luna fara niciun vaccin, aproximativ 7 kg si 66 cm;
- la recomandarea pediatrului, i-am marit doza de vigantol de la 2 la 3 picaturi/zi (din cauza circumferintei capului care este usor mai mare decat valorile normale);
- a facut primele rasuciri de pe spate pe burta, sta in fund sustinuta, scoate zgomote noi si specifice anumitor stari; chiar daca nu vorbeste, acum stiu cand e obosita, cand o irita ceva, cand trebuie schimbata, cand are chef de joaca singura;
- are o jucarie preferata, girafa sophie, pe care o recomand - este perfecta pentru mainile copiilor de aceasta varsta si, mai ales, pentru ros :)
- nu se mai trezeste deloc noaptea;
- o hranesc numai in scaunul de masa, cu lingurita. pentru ca este un copil care accepta mancarea, am grabit putin introducerea unor alimente, fara sa mai trec prin etapele celor 5 zile. astfel la prima gustare, cea de fructe, i-am dat pana acum, alternativ sau amestecat, mar si para, la legume - morcov, pastarnac, ardei rosu, dovlecel, fierte si pasate cu putin ulei de masline, iar la gustarea cu cereale am folosit cerealele hipp.. toate mesele sunt completate (inca) cu lapte.
- parul ii pica in continuare;
- chiar daca bebele saliveaza mai abundent in ultima vreme, santul gingival nu s-a inflamat deocamdata, semn ca mai este pana la aparitia primului dinte.

A

o regasesc pe A. cu acelasi fular pe care il purta cand a plecat, acum un an. in pasul piticului voios ma intampina ea pe mine, si nu invers, in verva si fara somn, desi a zburat atatea ore. ii leg noul fular crosetat asta-vara, cand stateam cu burta la soare; e lung si colorat in nuantele ei preferate, ii place. "avem sofer de data asta?" ii flutur cheile masinii prin fata ochilor. nu, tot cu mine te-ai pricopsit. si e si ceata. "hi, hi". e cald in masina si-i turuie gura si acesta e un motiv sa am o mutra multumita. exista cineva care vorbeste mai mult decat mine.
asta pana cand incep stirile la postul de radio, deschis in surdina. anghel stanciu cu drumurile toate, bugetul ca o pusculita de partid, bere si mere, tigroaica impuscata din imensa comoditate a unor echipe de interventie, vrajitoare si truici, eba facuta eca. amuteste si se lasa in scaun. i-a disparut toata veselia si culoarea din obraji. schimba postul, ii spun. inchide radioul si se rasuceste spre spate, uitandu-se prin luneta la drumul parcurs, de parca ar vrea sa vada daca am mers mult, daca nu cumva ne-am putea intoarce. un an nu e un veac, draga A. "spune-mi una buna". am descoperit un cont de 10.000 lei de care uitasem. credeam ca i-am cheltuit pe cine stie ce dari cand am cumparat masina. o bufneste rasul. "sunt bani uitati, or sa te uite relele".

sec

a trebuit sa vorbim despre o mie de lucruri, inainte de a-mi dezgoli talpile. intelegeam ca toate constituiau paravanul acceptabilitatii sociale, era dificil sa spunem din prima secunda pentru ce ne aflam in incaperea cu pian. noi stiam. insa si ei stiau, drept urmare au trecut de la dave brubeck la nina simone, nu chiar intr-o clipita, ci intr-un timp nimerit pentru a bea un pahar cu vin rosu, sec. limbile s-au dezlegat apoi si-un murmur placut a acoperit gandurile, si asa prea putin prezente intr-o astfel de intamplare.

diversificare (1)

din cate am citit, planul de diversificare difera, in general, in functie de pediatru, de optiunile parintilor si de conditia fizica a copilului. eu am inceput diversificarea hranei la 4 luni si jumatate, pentru ca bebelul sta deja in fund si a fost alimentat pana in prezent numai cu lapte praf. "reteta" abordata este cea clasica, ce presupune urmatoarea ordine a meselor:
- masa de dimineata: lapte
- gustare 1: fructe
- masa de pranz: legume
- gustare 2: cereale
- masa de seara: lapte
pentru inceput, am introdus mar la gustarea de dimineata, timp de 5 zile, sporind zilnic cantitatea - de la 1 lingurita la 5 lingurite si consistenta - de la suc la piure. a urmat apoi morcovul fiert, folosit in aceleasi conditii ca si la mar, la pranz. deocamdata am completat aceste mese cu lapte, dar in viitor, pe masura ce cantitatile sporesc, se renunta la el.
mi s-a recomandat introducerea de noi alimente la 5-7 zile, iar dupa 7 luni, la 2-3 zile; insist pe notiunea de recomandare, pentru ca diversificarea depinde mai ales de modul in care reactioneaza copilul. bebelul meu a acceptat bine si marul, si morcovul.
urmeaza sa introduc la fructe - morcov crud si para,la legume - albitura (pastarnac), apoi dovlecel, iar ca cereale sunt indicate cele fara gluten, eu voi folosi hipp - "primele cereale ale copilului", pentru simplul motiv ca laptele praf utilizat este tot hipp si e deja obisnuita cu el.
informatii pertinente am gasit si aici.

cucuie

mi se intampla sa cresc in ochii mei numai in spatii nepotrivite. de pilda, astazi, s-a petrecut exact in dreptul tocului unei usi, al carei prag mi se parea ca il trecusem cu brio. eroare. precum alice dupa ce a muscat din cozonac, m-am inaltat atat de brusc, incat izbitura de cadrul usii a iscat stele verzi si-a asmutit demoni. cu siguranta, or sa dispara odata cu umflatura din crestet.

cod*

a face maruntele, patratele, cangurele, babute

*"zanuit"

joc

il anuntasem ca vreau sa ne intalnim doar pentru a-mi fi partener in jocul acela, asa ca aparu la ora stabilita, avand buzunarul jachetei plin cu bobite albe de hurmuz. era soare, stii si tu ca zilele acestea au fost calde. am mers o vreme pe una dintre alei, privind angajatii primariei care ornau casute din lemn cu crengi de brad si luminite. peste cateva zile, vom gasi aici vin fiert si turta dulce. de-abia astept. poc - prima bobita aruncata pe asfalt si zdrobita sub talpa ghetei sale.
ne-am asezat pe o banca aleasa de el, orientata spre lac. de ce m-as grabi sa ma intorc la cele (cel putin) 8 ore de lucru, in care as sta lipita de un birou - cresc un bebe cu.minte, am parte de amuzamente noi in fiecare zi, imi ramane suficient timp sa citesc, sa vad un film si sa-mi pensez sprancenele. niciun poc. si-apoi placerea de a gati a inceput sa creasca exponential. poc poc. am incalcat regula si am intervenit: doua pocuri? pentru exponential. prea...de tot. ah. si daca mai intervii, ma ridic si plec. n-am reusit sa fixez nicio intrevedere in urmatoarele patru zile, oamenii ce obisnuiau sa graviteze in jurul meu chiar au treburi importante. poc. nu-mi pasa. poc. ma straduiesc sa revin la forma initiala, imi iese, si ceea ce ma motiveaza cel mai mult este grija fata de propriul trup. poc poc. si o fina doza de narcisism. poc. si gandul ca as putea ajunge pe ultimul loc. poc. ok, deasupra lui. hm.
tbc. (poc)

to infinity and beyond 2:14

este evident ca fundul putului poate fi si terasa fara izolatie a unui bloc cu 8 etaje , poate fi si lunga ora de asteptare pentru a intra in direct cu niste sefuti de dincolo de ocean, care au uitat la ce ora mica au programat video-conferinta, poate fi si o banala stare de greata, crescuta brusc la cote maxime imediat ce iesi pe usa apartamentului si mirosul de ceapa prajita te loveste in moalele capului, ca doar na! vecina gateste cu usa deschisa ceva ce pare a fi varza calita; poate fi si grupul de mamici din singurul parc din zona, pe care le ocolesti abil pentru ca s-au identificat pana la cel mai mic amanunt cu pruncii lor, de nu mai stii cand se discuta despre bebe, cand se discuta despre mama, cand se discuta despre vreme etc.

dupa cum portavocea de mai jos poate fi orice, oriunde:

cronica pasarii arc

sonic wind - calexico
speechless - cibo matto
opening - philip glass
the gunner's dream - pink floyd
looking at the world from the bottom of a well - mike doughty
in our gun - gomez
waiting for my real life to begin - colin hay
starting over - crystal method
hallo space boy - david bowie
pepita - calexico

ecuson (ata)

„vous etes roumaine?!” pardon? cu on-ul nazalizat-scandalizat de rigoare – caci dupa-amiaza care incepuse minunat din simplul motiv ca parul mi se asezase perfect pe rotunjimile umerilor, iar in prezentarea ppt imbinasem culorile extrem de armonios parea a se duce de rapa, sapata instantaneu de o madama intepata, provenind de undeva de la scoala minelor din paris. „vous etes roumaine?!” pardon?!! din nou, caci ce surpriza, suntem in capitala romaniei, in sediul unei institutii, la o intalnire in cadrul unui parteneriat roman-francez si ma aflu asezata pe partea stanga a mesei, cu spatele spre ferestre, deci, pe post de gazda si in plus, gura-mi turuie in stanga si-n dreapta in dulcele grai romanesc. „le badge, il vous manque!!”
a.

dinte pentru

dinte

swing gently

I hope you realize that you have to go out and take a breath of fresh air. someone asks you a simple question and you answer by a composition that seems to be written by a teenager watching the private practice series. j’’z.

apoi maine

am demonstrat ca mai binele este dusmanul binelui si am albit imaginea de-a devenit neprihanita ca o virgina. cu acest prilej s-a dus naibii si zvacul, astfel ca acum, imaginea e incolonata perfect intr-un sir de secvente comune si sterse. e timpul sa o sterg si eu din acest pseudo-dialog (mi-am zis) si sa ma indrept, daca nu ma insti(n)g pana poimaine (unde poimaine e relativ).

bleah

dupa ce se deruleaza unu, doua, trei, etc discursuri, evident, "ni se da o masa". mai bine vi s-ar da niste scaune, constipatii p.lii sau, si mai bine, un sut in cur si o palma peste ceafa. caci oricat de oficiale va sunt papioanele, tot la ceafa de porc si la perinita ajungeti, chit ca-i fara muzica, si numa' cu pupaturi si bale la sfarsit.

la trei luni

cateva constatari:
- cele doua picaturi de vigantol, ce trebuie administrate zilnic, pun capac nervilor mei; sistemul de administrare ce consta in obturarea gurii sticlutei cu un orificiu prin care se presupune ca ar trebui sa curga o picatura este cumplit. ca sa curga picatura trebuie sa scuturi zdravan sticluta, si, in plus, trebuie sa pandesti momentul in care bebelul tine gura deschisa, sa te rogi ca momentul sa fie cat mai lung, caci, in general, picatura ajunge pe buze, pe barbie, pe obraz si chiar si pe o pleoapa.
- efectele secundare la administrarea primei doze de rotarix: febra 38,5; stari de agitatie excesiva combinate cu somnolenta; astept cu interes ziua in care va fi excretat virusul aproape viu si recunosc ca regret ca am optat pentru acest vaccin; povestile ce-l au drept subiect sunt infioratoare. m-a linistit o idee parerea aceasta.
- pentru diminuarea febrei folosesc paracetamol supozitoare, pe care trebuie sa le cioplesc intrucat cele mai mici supozitoare existente pe piata sunt prea mari pentru un bebe de 3 luni. intentionez sa folosesc in viitor panadol baby.
- cojitele de pe cap i-au trecut dupa ce i-am uns crestetul cu vaselina salicilica 1% (preparata la farmacia basarab) timp de 4 zile.
- desi se recomanda curatarea nasului cu betigase cosmetice, eu nu reusesc in acest mod si de aceea folosesc batista bebelusului.
- cele mai practice haine raman bodyurile petrecute, prinse in capse, iar cele inutile (puse direct in punga de dat): sarafanele din denim scortos, cu nasturi doar pe umar, bluzele insuficient croite la gat (bebelusii au capul mare), pantalonii cu banda elastica rigida. incomode sunt si bluzele/rochitele cu nasturi/capse la spate, cel putin pentru varsta asta, cand bebelul isi petrece destul de multa vreme intins pe spate. dresurile cu model care au noduri pe dos lasa urme adanci pe picioarele dolofane ale bebelului. recomand dresurile simple, clasice.

se pare ca urmeaza o ultima luna de liniste, inaintea "diversificarii".

oi - un fel de poem

pentru ca ma straduiesc sa adorm numarand oi; nu reusesc, oile mele-s nebune.
pentru ca tu zburdai candva pe oi; candva erai copil.
pentru ca "in cautarea oii fantastice" sunt eu; desi e mai grozav sa imi placa uelbec, toate volumele lui murakami imi stau pe un raft al bibliotecii, strajuite de tot felul de oi - de lemn, de portelan, de lut, de hartie etc.; colectii.
pentru ca "deseneaza-mi o oaie" nu e status de mess; poate ai sa descoperi ce e, iar daca nu, pacat. esti mai sarac.

tbc

memento

doamne, ce tihna! fara lupta cu morile de vant, fara vise oarbe bajbaind printre ganduri! cum mai casca trairile-astea si ce seninatate pe creierul meu! ptiu, neted, neted, ca talpa fierului de calcat! ce infime framantari zac la cos, ce praf gros s-a asternut peste zbucium! sa nu-i fie de deochi ragazului ce s-a apucat sa ma-nvaluie!

counting crows

good morning, blue morning!
it is time to rise and shine,
this is now far far behind...

refresh

usa mi se parea straina, dupa cum strain de toate mi-era gandul. ce cautam la etajul acela, era oare etajul meu, apasasem butonul gresit oare si mai ales, de ce mai stateam, protapit-prostita in fata usii aleia, trecusera deja trei-patru minute de nedumerire, de pierdere in universul prafuit al scarii, de...un scartait a "prost sa fii, da' sa-ti revii!" s-a auzit din caruciorul parcat lateral.
ah! sunt eu, am un carucior, in el e cineva care m-a trezit si locuiesc la etajul doi. trebuie sa mai urc sau sa cobor? ce voluptate in a trage de mine! ce senzatii in a descoperi usa! sa ma dau jos totusi.

pt

te-nghite nisipul?
lasa-te pe perna si relaxeaza-te. urmareste firul de lumina strecurat printre storuri, pana cand va atinge mica pata de lapte, ramasa pe covor de azi-dimineata. pata nu se mai vede, ai sters-o imediat (cu apa, cu detergent, cu solutie de curatat covoare, c-un burete aspru, cu o carpa moale, cu, cu, cu...), dar tu stii ca a fost acolo, ca in adancurile urzelii inca mai e, o vezi numai tu, ti se pare imensa, uriasa, te inghite, te devoreaza, te reduce la o masa de carne...relaxeaza-te.
prinde-ti in gene firul de lumina, chiar daca s-a tot dus. pune-ti speranta ca poate pana maine, frunzele copacului din fata geamului nu se vor clinti si firul de lumina va aparea. intru linistea ta.

roz

am realizat ca de aproximativ trei luni ma aflu intr-o stare de monotonie cromatica, cand am exclamat entuziasmata (peste masura) in fata unor haine de copil "ce culori frumoase!!!!" si mi s-a raspuns "care, mai? verdele si albastrul asta?!?" un verde si un albastru absolut obisnuite.

da, va garantez eu ca bebelusii-fete poarta cu placere si: verde, galben, portocaliu, rosu etc., chiar si albastru, iar paleta coloristica a vesmintelor lor NU trebuie redusa la roz si liliachiu.

cutii

sunt zile in care traiesc numai in post-scriptum. sar peste iscalitura si-ncerc sa sar peste uzante. uneori imi iese, alteori imi intra in cap cate o idee, ca o cheie, prea fixa si-mi spun ca ar trebui sa fie sufixa, succesiva si sugestiva deopotriva.

in buzunarul rochitei portocalii i-a strecurat o moneda de 25000 lei, datata 1946. "e prima oara cand o vad", mi-a explicat. e prima oara cand o tii in brate. a ramas blocat in alte timpuri, in care monedele de argint se pastrau in portofele din piele intoarsa. "de unde o ai?" l-a intrebat cel mai mic. "sunt un pirat, de fapt, si-n camera mea e o lada plina de monezi". cand vei pleca, vor scotoci camera. vor duce tot argintul la amanet. va ramane doar aceasta, in cutia de carton cu capac rotund, alaturi de o bluza inscriptionata, un mini-calendar, o suvita de par, un dinte si ce s-o mai aduna in timp.

weee

for free...dot*

Motto: I was aware she’ll wake up soon, all signs point it out.
I’ve recently found a CD with a back up from back then, conversations at midnight, at the end of the working hours, in the morning and in the evening, offline and online, sad and mad, happy and snappy, why the hell are you keeping this, she started to scream (from the top of her lungs). It’s very simple, “this” is you. Really? Then here you are, I’m shaking my left bra cup from the great story of the fleas; just put them where you’re needed:
.
...
.......

* or Give ME the link

doar doar

din categoria "studiile arata...", se pare ca, din moment ce am constientizat culoarea periutei de dinti, in oglinda din baie, in timp ce ma spalam pe dinti (!) ar trebui sa imi fac o "prietena de carut", cu care sa schimb impresii despre culoarea si consistenta treburilor mai mari sau mai mici, ultimele gangureli si chiote, culoarea ochilor "de lapte" etc.
eu am deja o prietena, draga mea. in carut. si-o fac partasa la tot ce se intampla, chiar daca reactiile ei sunt limitate. momentan, la zambete patratoase.

in alta ordine, omg omg, am iesit din casa fara "molifta" (!!!) si mai spun doar ca inteleg semnificatia botezului, dar ma inspaimanta gestul in sine, scufundarea in oala, sunt terorizata de imagine si cu sau fara molifta, cred ca in ziua cu pricina, am sa ma lipesc de recipient si-am sa implor sa n-o scufunde. si pentru ca m-am rezumat la botezul propriu-zis, fara petrecere, zane, ursitoare, meniuri si dar, am fost etichetata in cercuri alese drept "saraca" si drept urmare, telefoanele au tarait cu intrebarea: "ce lapte praf sa iti cumparam?" un stoc de hipp, va rog.
sau doar un stoc. sa stii ca numai ocd-ul e cauza verificarii zilnice a casutei postale. doar doar.

mith buster

"dar nu pari deloc entuziasmata de aceasta minune..." oho, nesomnul bate entuziasmul, iubito, si crede-ma am entuziasm cat trebuie pentru universul asta de numai 86 mp.

prima luna

dupa o luna, te dezmeticesti si realizezi ca exista cateva adevaruri generel valabile. generel cu el de la bebel. intotdeauna face pipi, cand nu ai pus inca scutecul. colicii aia sunt de poveste si se trateaza prin incercari: exista cel putin patru produse anti-colici, le iei pe rand si odata, cand esti mai odihnit, ti se pare ca unul functioneaza de minune. faci un stoc mic. alaptatul se simte susurand foarte adanc in pantece. te straduiesti sa alaptezi din 2 in 2 ore, practic stai cu pruncul la san, mai toata ziua si pruncul - pauza, nu ia un gram. treci pe "completare" cu 30 ml, apoi cu 60 ml, pruncul se rotunjeste, toata lumea (mai ales ea!!!) e fericita. esti fericita si tu, poate in curand o sa poti manca si rosii, si fructe cu samburi mici.

maini

daca n-ar fi patru, uneori chiar sase maini, doua maini s-ar lipi de liniile frumos curbate ale unui gat si le-ar frange.

inapoi in doi

am plecat pentru inca o ecografie si m-am intors dupa patru zile, cu un bebe sanatos in brate - semn ca bebeii vin cand vor ei, nu cand ii programeaza medicul, in functie de "seminarul de la viena". prima bila neagra a unei maternitati private, care este mai privata pentru unii si mai putin privata pentru altii, desi factura finala are aceleasi scoruri. conditiile materiale excelente, dar personalul angajat, cu aceleasi metehne de la stat, ca doar de acolo provin majoritatea. desigur, fiecare padure cu uscaturile ei, dar ma asteptam la mai mult profesionalism in relatia cu pacientul. despre neajunsuri insa in alt capitol.
sa ma bucur dara si sa mentionez aici mai degraba oamenii care m-au ajutat sa trec cu bine peste saptamana trecuta: dr. Silviu Butuc :):):), dr. Bogdan Alexandru :), dr. Hadi Rahimian :):):) si d-na Catalina de la ATI (n-am retinut numele :(, din pacate) - 10 mii de zambete, caci m-a ajutat sa trec peste durerile monstruoase de dupa anestezie.

pe ultima suta...

am in minte numai aceste secvente:

saptamana 37

pot rezuma foarte simplu starea de fapt: astept saptamana 38. apoi, mi se va comunica data, in urma unor teste. "bagajul" exista cat de cat, dar nu contine elementele celebrei liste, batuta-n cuie in maternitatile de stat. "hainele de externare ale mamei, hainele de externare ale bebelusului, produsele dvs. cosmetice si neaparat, cerceii". ah, bun. n-am intrebat inca ce marca de produse se vor folosi pentru bebe, dar nici nu-mi fac griji din pricina asta, copilul va creste intr-o camera de bloc dintr-un cartier in care tipa pescarusii cu noaptea-n cap si nu intr-o bula sterila.

maternitatea privata pare minunata, ca un cer senin de noapte, pe care se vad doua luni, cea in plus fiind cea promisa. de cate ori am mers, mi s-au pus sosonii de plastic in picioare, insa la o ecografie, am asteptat pana ce au intrat pe rand alte paciente, cu alt grad de prioritate. metehne. plus glume. proaste. in timpul ecografiei: "2kg 400, ramane?" pardon? "ce, n-ati mers pana acum la piata? ramane sau nu ramane?" oh, mi se ridica o spranceana. nu pricep cum de aveti atatea paciente, imi spun in cap si nu raspund nimic. l-as concedia, dar nu e medicul meu, ci doar unul care se pricepe mai bine la ecografii. anestezistul: "fetita? e bine, fetitele sunt mai inteligente...pana la 14 ani." mda. o moasa: "fetita? o sa semene cu tati si o sa il iubeasca tot pe el." wtf?! e un scenariu?! salvarea mea se iveste sub chipul medicului ce va realiza cezariana, altul decat cel care mi-a urmarit sarcina. sunt atipica, imi spun toate amicele mele. intre pacienta si medic se creaza acea legatura sufleteasca, te simti parasita fara medicul tau. nu ma simt nicicum.
sunt doar deseori amuzata de gadaliturile de sub coaste si de freamatul vesel al unei burti din ce in ce mai mari.

floarea soarelui

consemnat in alti ani drept "iulie obsesiv", acest iulie ma gaseste mai serena ca niciodata - as putea spune la inceputul unei nuvele, narata la persoana I. si-i zic "acest" caci mi-e prieten, nu prietena si nu i-as fi putut spune "aceasta iulie obsesiva", caci imediat mi s-ar fi infipt in minte si-n suflet imaginea unei femei dezlanat de nevrotica.
mi-a fost si-mi va fi o luna nebuna si draga, din ce in ce mai draga, dupa acel 15 iulie, privit deocamdata, adica cel putin azi, cu lejeritate.
stralucesc.

dare de seama

am trecut de prima parte a noii carti a lui houellebecq, tot asteptand "sa inceapa". probabil ca tonul mai moderat fata de celelalte, mi-a transformat parcurgerea paginilor intr-o simpla lectura si nu in traire a randurilor. insa prima parte e doar un sfert al romanului si-n consecinta, sper. ceea ce m-a uimit insa a fost samanta cartii, a titlului, orice obiect banal poate deveni o metafora pe care poti construi. mi-aminteste de fuga mea de traiul cotidian al copilariei.

la 8 dimineata sunt pe strazile din cartier, adulmec, privesc, ating, in general, legume si fructe, frunze si banci. ma preocupa fetele oamenilor, ce trec puhoi spre statia de metrou. insa, imi vine greu sa privesc mame si bunici ce poarta prunci in carucioare. la 8 seara sunt intr-un pat, cu ochii tinta spre geam, cu mainile pe tastatura, cu gandul ca in curand toata intimitatea asta o sa-mi dispara, aici, in camera aceasta va mai fi cineva.

si totusi

simt un nod in gat cu fiecare zi ce trece, desi, cu fiecare noapte ce trece (cu bine), ma simt tot mai despovarata de greul zilelor de ieri. ma gandeam ca va fi doar o vizita de trei zile intr-un spital decent, cu toate detaliile stipulate intr-un contract limpede, ce mai conteaza cine manuieste bisturiul.dar azi, dupa ultima intrevedere cu medicul curent, m-am simtit a nimanui, unde naiba ma duc, cine are grija de mine...e doar ultima luna si sentimentele sunt amestecate, as vrea un salt in timp, sa fie acum sfarsit de iulie, sa fiu la mine in pat, sa fie la ea in patut, sa fie bine.

saptamana 33

descopar acum ca perioada de sarcina se imparte in cazul meu in doua etape distincte: inainte si dupa lansarea bebelui pe directia de iesire. de luni, acesta se afla in prezentatie craniana, pozitie in care a ajuns printr-o tumba spectaculoasa insotita de o durere iute, acuta in jurul ombilicului si care a determinat si o circulara de cordon, ce-mi da frisoane. mi se spune sa nu ma impacientez, mai ales ca nasterea va fi prin cezariana, dar cuiul este acolo, sta bine mersi si face ravagii. senzatiile date de miscarile fetale sunt total diferite de cele dinainte, sunt mai dureroase si mai profunde si determinta muuult mai multe drumuri la cabina.

d.oo(h)

suprize-surprize, doua la numar si pentru netulburarea echilibrului din univers (fireste), una buna si-una rea - am regasit un lucru ce l-am crezut pierdut intru vecie si am aflat de ouale rosii de astazi, dupa ce am intins pe culme rufele din doua masini :(

saptamana 32

un accesoriu tot mai important, la care inainte ridicam din sprancene considerandu-l un moft, o fita, este aceasta perna, fara de care nu-mi mai pot sustine burta pe pat. deocamdata mi-e partener nelipsit la somn, dar, utilitatea post-natala este explicita in imagine si titlu.

dupa ce m-a linistit cu un "sa va faceti griji cand nu simtiti miscarile fatului, nu cand va loveste cu putere", medicul m-a informat ca bebelul are capul tuguiat. "ca oblio?!" a venit firesc intrebarea. nu, nu ca oblio, o sa aiba un cap oval, nu rotund ca o bila. aha.

dieta s-a schimbat, mese mai reduse cantitativ, avand ca baza fructe, salate, lactate si peste. odata cu aparitia caldurii si cresterea tot mai apriga a burtii, au inceput sa apara si edemele, combatute cu apa din plin si miscare.

in rest, desi toata lumea ma ameninta cu un "bucura-te acum, ca o sa vezi tu dupa aia", nerabdarea incepe sa-mi domine trairile. nerabdarea de a vedea totul dus la bun sfarsit.

cere(ale)

nu stiu daca schimbarea la 180 grade ti-a fost pricinuita de faptul ca ai zarit lumina. cu L de la ce vrei tu. nu mai tin atat de mult sa (te) stiu, poate pentru ca prioritatile, inevitabil, mi s-au schimbat. fireste, sunt mult mai simpatica pe zi ce trece, dupa cum mi-ai prezis candva, unicul impediment fiind acela ca de-acum incolo o sa imbatranesc. la ferestrele paralele or sa stea o baba si un tinerel. suna familiara fraza, a stereotip caracteristic vremurilor actuale. scriitoricesti sau nu. uite inca un nu: nu am purtat si nu o sa port salopetele alea oribile, indiferent cat de comode sunt. iar linia fina a gatului mi-o voi pastra. prin consum. de cereale.

zgomot

mie mi s-a pus pata la inceput de noapte, in mjlocul unei strazi din apropierea unui stadion, in care se scanda (se scandeaza inca) pro si contra. pentru ca stiam ca un magazin non-stop este deschis 24 din 24, dar nu, se fac si pauze de o ora, sa se spele pe jos, sa se numere banii, sa faca pipi vanzatorul, sa se incuie usa si sa se deschida gemuletul, unde naiba te crezi, mai L?! doar sunt palcuri palcuri de politisti, ce asteapta iesirea galeriilor, mangaindu-se pe burta. si-am inceput sa tip, mai asurzitor ca petardele trase de fericire la 1-0, surprinsa, apoi, la intensitate maxima de notele inalte ale vocii mele. de unde au aparut? le aveam in mine si inainte? striga de fapt foamea? caci vroiam sa cumpar o paine pentru micul dejun din dimineata urmatoare.

acum te-ai prins si unde stau si unde ma situez. muzica nu ma mai relaxeaza in niciun fel, vreau sa-mi leg singura sireturile si sa alerg. vreau sa fie bine pana la sfarsit.

sub

prapastia este cu atat mai adanca, cu cat gradul in care obisnuiai sa-ti rezolvi singura treburile INAINTE este mai ridicat. pe zi ce trece, frustrarile se inmultesc. citesc in toate cartile astea, cat de minunat ar trebui sa ma simt si cat de important este sa ma simt minunat etc. ma straduiesc si-mi iese pana la momentul la care imi pica ceva din mana, un lucru absolut necesar, dupa care trebuie sa ma aplec. si nu reusesc si trebuie sa cer ajutor. si oamenii din jur s-au plictisit si mi-l ridica dupa zece, douazeci, treizeci de minute. si n-am voie sa ridic. si nu-mi pot face cumparaturile singura. traseele sunt planuite musai in functie de toaletele disponibile pe parcurs. cantarul mi-e inamic. madamele care ma intreaba daca am sfarcul format imi sunt dusmani de moarte. apropo, am aruncat toate prajiturile, bucatile de tort si de pasca pe care mi le-ati adus zilele acestea. da, o sa nasc la o maternitate privata pentru ca mi-e sila sa bag bani in buzunarele halatelor. da, pentru trei zile o sa platesc toti banii aia. si stiu ca nu-s prima si nici ultima femeie care o sa nasca. si nici prima sau ultima care are o depresie mare cat casa alba. unde se rostogolesc oua pe gazon. oua rosii, se intelege.

saptamana 26

ma uit cu neputinta cum mi se rotunjesc toate formele. e inevitabil mi se spune, desi dieta mea este controlata minutios. "te-ai schimbat", sunt cuvintele cu care sunt intampinata de cei ce mai vad dupa mai multa vreme. serios?!, imi vine sa le tip. NORMAL ca m-am schimbat, am trecut de luna a 6a!!!! revolta se domoleste subit insa - odata cu sutul primit sub coaste.

dupa ecografia 3d, nu mai exista loc de speculatii. bebele e de genul feminin si este numit acum "bebelina". copiii rudelor care mai ajung in preajma mea din cand in cand sunt fascinati de cresterea burtii si-mi pun intrebari despre cum a ajuns bebelusul acolo. eu as fi vrut sa le arat asta, dar parintii lor s-au oripilat - "in niciun caz". copiii sunt simpatici si-mi ofera variante de nume, de fiecare data altele: roberta, geta, emanuela, jenica. ii informez ferm ca o va chema liza si va canta la saxofon. asa pun punct comentariilor.

in fapt, inca n-am ales niciun nume, mai e ceva timp.

dii!

printre ciripituri de vrabiute, tipete de pescarusi (nu, nu aia de fugareau barbati tineri la constanta), picaturi de ploaie si batai de flori in geam, starea mea tinde, nu catre un inceput de astenie, cum ar parea normal, ci mai degraba catre o exaltare imuabila, stare greu de definit, osciland intre doina si paranoia.

dublu

cred ca ma uitam prin ele de vreo doua minute, una povestea despre mama decedata a unui prieten din alta tara, iar cealalta ii sustinea istorisirea prin replici demne de acasa tv. meniul fusese schimbat, moment de deruta pentru cele doua. un domn purtand un joben, pe marginea caruia se plimbau doi soricei albi, s-a ivit langa masa noastra manuind o flasneta cu sunet strident, pe care doi papagali verzi se agitau in fata unei cutii cu biletele. l-am gonit nepoliticos cu doua cuvinte. dupa doua ore ne-am despartit, programandu-ne o a doua intalnire luna viitoare. mi-e egal.

bine

se lumineaza si deasupra mea si ma mir. eu credeam ca, atunci cand vei decupa o bucata din cerul meu, se va intuneca si voi apuca sa zaresc constelatii la capatul unui pai. dar tu tii cometele in palme, iar pe ele nu le-am cunoscut vreodata. am mai spus asta.
dupa ce am trecut prin mai mult de 300 seturi de date personale, am simtit nevoia sa-mi curat pielea cu tot felul de substante, sub apa exrem de fierbinte a unui dus prelungit. am asteptat apoi sa mi se descreteasca cutele de pe frunte.
acum sunt bine.

fapt divers

din doamna aceea curgeau bani si spun "din" doamna aceea, pentru ca hartiile de un milion pareau sa apara cu nemiluita din interiorul dumneaei, nicidecum de prin vreun buzunar, portofel, geanta etc. cand am atentionat-o intinzandu-i cele cateva bancnote pe care le insirase pe trotuar, banii inca mai cadeau si m-a informat privindu-ma suspicios ca si-i bagase in san, de frica hotilor din autobuz. "am facut treaba; mai bine ii bagam in chiloti. or mai fi toti? aveam 8 milioane." mi-a explicat si s-a uitat la mine la fel de banuitor. m-a pus sa tin palma intinsa sa-si numere banii recuperati. erau toti si la sfarsit, in loc de multumire, a adaugat: "sa nu mai spui la nimeni, duduie. ne facem de ras: eu ca i-am pus in san, dumneata ca ai strigat dupa mine."

stai si-asculta

la sfarsitul noptii cu vapori si comete, am rostit cuvantul acela de demult si-apoi s-a asternut linistea. mi-e teama ca am facut o greseala si stau acum in fata unei liste cu evenimente pe care as putea da vina, ca sa gasesc o cale de iesire. la fiecare trecere prin faptele numerotate, pupila mi se mareste a groaza, caci cea mai rea parte sta sa vina. senzatia de amorteala a fiintei imi creste exponential.

mai stai o tura. mai asculta o melodie.

saptamana 20

mi s-a pus sare in cap si, cu atentie, am fost urmarita daca pun mana la nas sau mana la gura; am fost intrebata ce am pe mana si, tot cu atentie, am fost urmarita unde ma uit mai intai: in palma sau pe dosul ei; am fost intrebata in ce parte am simtit prima oara miscarile fatului, in stanga sau in dreapta, daca e agitat si daca eu dorm bine; mi s-a studiat burta din toate colturile, rezultand ca nu mi s-au latit soldurile si ca burta e tuguiata/mare/rotunda/mica etc. unii au decretat din prima ca e baiat, pentru ca eu nu pot fi mama de fata (?!).

peste toate astea si deasupra tuturor, curiozitatea mea e la cote minime. mai sunt cateva zile si aflu. si? nu-i ca si cum as avea inca doi-trei copii, iar acesta e musai sa fie nu's ce. un lucru la care ma gandesc este ca, dupa, imi vor trece prin cap numai nume de un anumit gen. in rest nu se va schimba nimic. o tabara va fi dezamagita, cealalta triumfatoarea posesoare a unui "ti-am spus eu!".

in general, trimestrul doi mi-e ca in carti. nu mai sunt greturi/stari de rau, marimea burtii e rezonabila, m-am obisnuit cu ideea si pot sa-mi tin spatele drept fara sentimentul ca daca stau dreapta, imi cade burta. nu am pofte aprige, doar o usoara apetenta spre alimentele dulci, pacalita cu iaurt si fructe uscate. forfota miscarilor fetale mi-aduce inevitabil zambetul pe buze, oriunde m-as afla. recunosc ca, in intimitate, imi mangai burta din ce in ce mai des.

in loc de martie

PS GMB, :)

O-O

continea o eroare prin omisiune si oricum, i-am facut o poza inainte sa-l demolezi.

scenarii

...in care mai si ninge.
acum e mult mai bine, pentru ca imi aparusera in minte o droaie de mame care isi roaga pruncii cu: "sa-ti dea mamica oulet? biscuitel? laptic? etc".
dupa asta, m-am pomenit ca visez o insula (probabil una din aceea cumparata de cei patru romani plictisiti de alte achizitii) in care doamnele de 50 aveau parte. spre final, un sot trage de maneta si insula e acoperita de lava. scapa cine poate, nu cine trebuie, caci cine suntem noi sa judecam.

si

am incurcat cuvintele si am citit "fundulet". cat despre limba, i-as baga mana in gat, as trage-n sus si i-as incolaci-o-n nod in jurul gatului. apoi, fireste, as pune-o pe colacul incalzit la maxim si as apasa toate butoanele din stanga, sa se orgasmizeze la nesfarsit.

intr-una din seri

cand a iesit de la baie, avea camasa, cu primii doi nasturi descheiati, scoasa peste pantaloni*. in mod obisnuit, fiind seara, m-ar fi intrebat daca doresc putin vin si i-as fi raspuns afirmativ, aratandu-i cat. cam doua degete. in chip neobisnuit, mi-a pregatit o limonada si m-a intrebat daca ma dor picioarele. i-am raspuns ca da, numai ca sa-l bifez si-n ipostaza asta. s-a asezat turceste pe covor, in fata mea si a inceput sa-mi maseze talpile, sorbindu-si vinul din cand in cand. din cand in cand, mana ii urca spre gambe. eram numai liniste. doar umblasem umar langa umar jumatate de zi, nu fara folos.

* bygone: observand aspectele acestea, in conjuctura actuala, am zambit amar - mi s-a spus mai demult ca, in ciuda stradaniilor mele, nici macar o camasa din pantaloni nu fusese scoasa. ma straduiam prea mult, constat.

hiper

mi-a adus un cozonac, la care m-am uitat ciudat pret de cateva momente stanjenitoare, pentru ca, pe de-o parte, asociez cozonacul sarbatorilor de paste si craciun, iar pe de alta parte, dimensiunile sale depaseau marginile oricarei tavi pe care mi-as fi putut-o inchipui in contextul poeziei aleia cu "pepenii cat casa". am zis multumesc si dupa ce a plecat mi-am oprit doua felii, iar restul l-am impartit unor copii. nu m-a incercat niciun sentiment de vinovatie, ar fi fost pacat sa se usuce intr-o punga din dulap.
vroiam sa punctez ca deodata, portiile de mancare ce-mi sunt oferite sunt mai mari, sunt cu varf, le vad cum se inalta, semete, intre o furculita si un cutit. ma astept ca, in final, sa mi se puna in fata direct oala cu mancare sau tava cu friptura scoasa din cuptor.
mda.

EN love

PS la orizont ma zaresc ca o bulina. nicidecum precum un punct.

loc

opreste-te! ma simt bombardata ca o cladire din centrul vechi al unui oras de-abia reconstruit. si-mi pasa de fiece farama de zid ce zboara cat colo, ici-colo, acolo si dincolo.
s-a stapanit pana la pranz, apoi a sunat. din pacate, in loc de glasul ei vesel, in receptor se auzea mai mult vantul, in privinta caruia fuseseram avertizate deunazi. totusi mi-a povestit amanuntit despre masura autocontrolului sau invers proportionala cu varsta. am prins doua cuvinte din cinci sau sase, ca intr-o telegrama. mai bine iti scriu cand ajung. da, mai bine. citesc cu placere.
daca incepe sa curga, am sa-mi pregatesc o ceasca de cacao cu lapte si o sa stau locului intr-un fotoliu cu brate lungi.

saptamana 16

buna seara. sunt ludica, am implinit 59 kg si tocmai ce am trecut pragul celor 4 luni. am luat 4 kg in 4 luni, dar este irelevant pentru ce va sa vina. cica.

la momentul acesta, sarcina se rezuma in cazul meu la ce anume mananc. am trecut prin tot felul de etape, fara pofte exgerate si am ajuns in aceasta faza, in care imi face placere hrana usoara, fara prajeli, ca de exemplu cartofii copti, cu emmental si muuulta smantana sau lapte cald si covrigi de buzau (ceea ce mi se pare imbucurator, dupa ce in primele trei luni visam de la bors si varza acra la mancaruri cu sos). 3 portocale, 2 kiwi, o banana, un iaurt, un patratel de ciocolata neagra si 2,5 l apa intra obligatoriu in portia mea zilnica. beau si sucuri de legume, in care NU, nu-mi pun sfecla, din motive personale.

burta incepe sa devina vizibla si toate persoanele care se infig si pun mana pe ea, fara ca macar sa intrebe, sunt trecute pe o lista neagra. cele care cer voie, sunt refuzate nepoliticos.

nou-nascutii mi se par foarte mici, chiar daca au dimensiuni normale pentru un bebe de o zi. mie mi se par mici, mici si ma trece un fior rece pe sira spinarii cand sunt langa un asemenea bebe. dar pentru ca mai sunt inca 5 luni, il alung destul de rapid si NU, nu intru in panica.

altfel, este inevitabil. cand iti zaresc burta, toti incep sa dea sfaturi si sa iti povesteasca experiente personale sau auzite, in general despre nasteri dramatice. ignore, ignore, ignore. m-am cam izolat si sunt ok cu asta.

ah, si mai e o intrebare. " ce e?" habar n-am, deocamdata.

un tablou

floarea ta albastra de deunazi mi-a reamintit de un tablou similar pe care l-am vazut la muzeul leopold acum ceva vreme. destula vreme as spune din moment ce nu-mi mai amintesc nici numele pictorului, nici numele tabloului,nimic. il am in minte, era un tablou intunecat, in alb si negru, infatisand un barbat foarte trist, care tinea intr-o mana un trandafir rosu, singura pata de culoare. si biografia autorului era trista, o ascultam in casti si imi venea sa plang si-am zabovit langa tablou pana mi-am revenit. am scotocit tot netul si albumul cumparat de acolo. nu-l gasesc. nu-mi ramane decat sa mai vizitez o data muzeul.
as fi vrut tare mult sa ti-l arat si tie.

diapazona

nu stiu ce as putea face in petra. poate sa studiez sistemul performant de alimentare cu apa. fara tine. m-as bucura in prima zi, cred ca si in a doua. urmatoarea deja mi-ar atarna de poale.
anul asta faci patru ani. imi vii, imi pleci, imi placi si, in mare masura, imi taci. ma-mpaci. in ganduri, in trairi si in franturi din existenta obiectiva. captiva, nicidecum pasiva.
sa-mi dai un r, ca si cum ar fi un la. si va urma. eu sper.
asa.

bineinteles

"cunnilingus nu prezinta riscuri pe tot parcursul sarcinii, atata timp cat partenerul dvs. este atent sa nu sufle aer in vaginul dvs. facand acest lucru, ar putea duce la patrunderea fortata a aerului in circulatia sangvina a dvs. si sa cauzeze un embolism, care ar putea obstrua un vas de sange si sa provoace atat moartea mamei, cat si a fatului.
felatia este intotdeauna fara efecte adverse."

pag 163-164

zapezi

odata cu paragraful doi, devin suspicioasa si caut sa identific, de jur-imprejur, camere de luat vederi, microfoane si alte jucarii 007. normal ca le caut din priviri, din patul in care stau intinsa mai multe ore pe zi, cu laptopul pe masuta de mic dejun asezata deasupra burtii, a carei piele a inceput sa se intinda, incet, dar sigur, caci adancitura buricului e tensionata si dupa cum am citit eu in carti, la sfarsit nu va mai fi nicio cavitate, ci doar netede curburi.

prezenta cutiei aceleia in care se presupune ca exista un sambure de lamaie din care ar trebui sa iasa un copac, pe biroul meu inca din august 2010, imi inflameaza nervii, ma sufoca, imi ia din spatiul vital. niciun sambure nu germineaza sase luuuuuni!!!!

mi s-a atras atentia sa nu mai arunc zapada in gradina ca se umezeste blocul. s-o arunc pe strada ca o nimicesc masinile. ochei.

cu spatele asigurat

odata i-am zis unui amic ca se comporta ca o fufa nefututa si s-a suparat atat de rau, incat s-a ridicat de la masa, unde luam cina, impreuna cu alte cunostinte. n-am clarificat nici pana acum daca ceea ce l-a suparat in seara aceea a fost remarca sau faptul ca i-am spus-o de fata cu noua lui iubita. a doua zi a aparut zambitor si zilele acelea de vacanta s-au scurs fara resentimente. cel putin fara resentimente expuse.
acum imi vine sa repet remarca, in alt context, cu alte personaje, fara pahare cu vin. de fapt imi vine sa ies la balcon si sa ti-o strig sub clar de luna. atat de tare, incat toate alarmele masinilor din parcare sa inceapa sa tiuie, sa zbiere, sa urle, sa racneasca. sa fie harmalaie si ferestrele apartamentelor ce dau in curtea asta interioara sa se aprinda precipitat, pana cand din noapte se va face zi. si-atunci, normal, sa iasa soarele si sa infloreasca ce e de inflorit.

imi place cum stam spate in spate, fiecare spre monitorul lui.

varii

destula lume a tinut sa ma anunte despre evenimentul din septembrie, desi e la stadiul de proiect. bineinteles ca ma voi duce, in doua luni voi fi refacuta si dezlantuirea pe un stadion va fi binevenita.
n-am in ochii mintii decat imaginea unei ate innodate la mijloc, nod peste care, luna de luna, se va aseza alt nod. o insarcinata careia i se vad coastele. "inca", mi se sopteste in casca.
am vazut asta, asta si asta. Notele mele sunt 9, 8 si 2. urasc inserarile muzicale intr-un desen animat. iar povestea e fada.
despre tine, numai de bine. plus refresh. de multe ori. in fiecare seara.

saptamana 12

constat ca pana voi simti miscarile bebelusului (4 1/2 luni, dupa carti), viata mea de sarcina este marcata de nerabdarea cu care astept urmatorul control medical. numai asa reusesc sa-mi linistesc temerile, desi toate celelalte semne de sarcina sunt prezente si se schimba odata cu trecerea saptamanilor. greturile s-au restrans la a doua parte a zilei, in schimb au aparut dureri de spate si sangerarile nazale din tam-nesam.

evit forumurile. parerile sunt subiective si situatiile difera de la caz la caz. in schimb, citesc carti. dintre cele rasfoite pana acum, aceasta mi se pare cea mai completa si bine structurata. (in plus, pe elefant.ro am gasit-o mai ieftina si mi-au adus-o acasa). singura hiba: informatiile despre dieta in sarcina, cam confuze si cu prea multe calcule si cantitati.

2b

taci si toarna.
sper sa te duc la capat.
mon cher, accept taciturna-mi conditie plus turnul din care nu-mi mai place sa ies. accept stralucirile noilor rotunjimi si accept cu bucurie complimente. accept oricand o limonada cu miere sau doua-trei fructe kiwi feliate. imi poti recomanda carti - citesc doua-trei pagini si daca ma tenteaza, le sfarsesc. din cateva cuvinte tes povesti. pot masca o ruptura cu ce gasesc: o floare crosetata, o margea, o piatra pretioasa ori un petic de catifea. va urma.

i see, and i mean icy

;

probabil ca in mica padure de brazi se aflau si oaresce vietati, insa eram preocupata sa fac poze rasfrangerilor in apa semi-inghetata a lacului. si desi dispunem de expresii ce variaza de la "a ingropa securea" la "a ingropa cartita", nu toate gandurile ajung in pamant. unele se mai duc si in virtual, de unde, ce-i drept, uneori dispar. probabil o sa ma duc si eu c-un mister de gat - cum de dispar imediat ce le clickai. punct.

si virgula. te uita cum ninge!

ilustra tie

zile ninse.