pot rezuma foarte simplu starea de fapt: astept saptamana 38. apoi, mi se va comunica data, in urma unor teste. "bagajul" exista cat de cat, dar nu contine elementele celebrei liste, batuta-n cuie in maternitatile de stat. "hainele de externare ale mamei, hainele de externare ale bebelusului, produsele dvs. cosmetice si neaparat, cerceii". ah, bun. n-am intrebat inca ce marca de produse se vor folosi pentru bebe, dar nici nu-mi fac griji din pricina asta, copilul va creste intr-o camera de bloc dintr-un cartier in care tipa pescarusii cu noaptea-n cap si nu intr-o bula sterila.
maternitatea privata pare minunata, ca un cer senin de noapte, pe care se vad doua luni, cea in plus fiind cea promisa. de cate ori am mers, mi s-au pus sosonii de plastic in picioare, insa la o ecografie, am asteptat pana ce au intrat pe rand alte paciente, cu alt grad de prioritate. metehne. plus glume. proaste. in timpul ecografiei: "2kg 400, ramane?" pardon? "ce, n-ati mers pana acum la piata? ramane sau nu ramane?" oh, mi se ridica o spranceana. nu pricep cum de aveti atatea paciente, imi spun in cap si nu raspund nimic. l-as concedia, dar nu e medicul meu, ci doar unul care se pricepe mai bine la ecografii. anestezistul: "fetita? e bine, fetitele sunt mai inteligente...pana la 14 ani." mda. o moasa: "fetita? o sa semene cu tati si o sa il iubeasca tot pe el." wtf?! e un scenariu?! salvarea mea se iveste sub chipul medicului ce va realiza cezariana, altul decat cel care mi-a urmarit sarcina. sunt atipica, imi spun toate amicele mele. intre pacienta si medic se creaza acea legatura sufleteasca, te simti parasita fara medicul tau. nu ma simt nicicum.
sunt doar deseori amuzata de gadaliturile de sub coaste si de freamatul vesel al unei burti din ce in ce mai mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu