...

teodora e o rana deschisa. in martie ar fi fost aici cu noi. ma intreb daca lumanarile aprinse ii tin de cald sau de urat. cred ca despre asta ar trebui sa vorbesc mai degraba cu t. celelate sunt niste cacaturi.
am racit urat de la m. iarasi.

s

spider woman

cand se face aproape vineri, incep sa ma catar incet-incet pe pereti. de acolo, nici macar nu pic, pentru ca imi infig unghiile adanc in stratul de lavabila, de-ajung la placa de beton. curand ma trezesc intr-un colt, luandu-ma de par cu un cretin de paianjen, care sta si imi toarna povesti - de la star wars la robinson crusoe. uneori mi le spune in engleza, alteori in franceza, nici picat cu ceara, nu mi le-ar povesti in limba sa. dupa ce ma adoarme, incepe sa teasa in jurul meu voaluri peste voaluri de panza, astfel ca ma trezesc dimineata intr-un giulgiu gros. "si-asa mori de frig tot timpul". si asa mor. fuck off.

h

post-mortem

imi vine sa imi scot uterul.
ca sa nu ma mai gandesc.
asa ar fi imposibil.

numai m ma mai tine pe traseu.

analiza matematica

salut. sunt ludica si au trecut :
15 zile de cand nu ti-am adresat cuvinte, decat aici si pentru mine, de fapt;
9 zile de cand nu ti-am mai raspuns la telefon;
6 zile de cand nu ai mai incercat sa ma contactezi.
observam ca aceste cifre sunt divizibile cu 3, dupa simplificare rezultand 5, 3 si 2, adica niste numere prime, ce se impart la unu si la ele insele.
mi-a ramas sa ma impart la mine insami.

s/uni(i)

cand vad apelul, la doua-trei ore dupa, ma gandesc ce explicatii as putea da, daca as raspunde.
orice imi trece prin cap suna derizoriu, ca o anexa accesata in a sasea zi de la inceputuri.
oare ce a fost creat in a sasea zi?

manu. ba nu.

nu e prea frumos ce faci. ce nu fac, ar trebui sa spui.
da, si pe mine ma ia frica, dar numai seara, cand se insinueaza si un soi de remuscare. imi revin rapid, cand ma gandesc la "incep sa se miste lucrurile in bine", pentru ca "ma bucur ca am prieteni ca voi". uite, ce cuvinte simple-mi sunt motor pentru inactiune intru viitor.
pisicile negre mergeau inaintea mea, pe mijlocul trotuarului. nici nu-mi taiau calea, nici nu se speriau. stateam in fata voastra, fara sa mananc si simteam asta ca pe o pedeapsa. tu erai in mijlocul festinului, alaturi de m si, destul de ciudat, de c (de fapt, daca ma gandesc ca pentru mine c e bunastarea, nu mai e asa straniu). erati toti pe partea cealalta, band si veselindu-va, iar eu singura in fata voastra, asa cam ca in cina cea de taina, cu rama aurita, ce sta agatata in casa unei mame (nu a mea) si la care ma uit inevitabil singura, fiind de partea cealalta a sticlei.
m-ai sunat in a sasea zi si nu am raspuns.
poate-mi scrii ceva?

perm.it

rezolutiile mele incep la-ntai februarie.
toata luna asta imi ling ranile.
imi permit.

unu

la multi ani.
ce tristete.