ouch!

am aflat (cu un grad inferior de stupoare, caci indicii erau cateva) ca in ziua de marti, 23 (turuita mai jos), era cat pe ce sa aduc prejudicii majore si altui personaj, nu numai mie, asa cum eronat am crezut. personajul e de tipul linie linie punct si punct, linie linie si-un rotund, linie linie si-o burtica, asta-i mutra lu'ionica, unde caciula pe a poate fi sau nu. nu conteaza. un lucru e cert, dupa cum spunea andreea: de-acum inainte o sa imbatranesc.

fapt divers

dupa ce m-am impiedicat de un colt de bordura de era sa-mi frang gatul (cu dreptul dom'le, cu dreptul!), mi-am strans pulpanele paltonului si am inceput sa urc treptele cu incetinitorul, caci posibilitatea de a ma deplasa ascendent imi fu restransa de micsorarea distantei in care imi puteam muta picioarele, unul in fata celuilalt, dupa cum se deruleaza in mod normal, mersul omenesc. capul - plecat, caci altfel probabilitatea de a ma impiedica (din nou) ar fi sporit exponential. vizualizeaza, te rog, si parul fluturand din cauza curentilor de aer din pasajul cu pricina, un pasaj, nu conteaza care, unul plin cu apa (desi a plouat cam 3 minute), mizerii si oameni fara adapost, la adapost. si o coaja de cartof, sau de mar sau de alta leguma/alt fruct cu frunze numai bune de taiat la caini, pe care unul dintre tocuri s-a gandit sa se dea de-a dura. impreuna cu posesoarea sa. stapana universului, zana zorilor si zeita lunii la un loc, pravalita peste un homeless si amusinata de un caine vagabond cu o ureche ciuntita. ridicata cu ajutorul, nu a unei macarale, ci a unui pensionar in baston, care trecea pe acolo, doar-doar o da peste vreo moneda scapata de un trecator grabit. consecinte: cateva rani superficiale (noada zdrelita, mana luxata) plus o amintire de neuitat.

auto

dupa analizarea celor sase variante, am atins tasta esc si spiritele s-au calmat, pana la aparitia masinii de gunoi (un monstru, un monstru, fugiiiiiiti!), care a spulberat concentrarea fortelor si a determinat inversarea stangii cu dreapta si viceversa. o masina de politie, cu girofarurile scanteind in ceata, a trecut in ralanti, paralizand miscarile tuturor participantilor la sceneta. motor, motor! a inceput sa urle baiatul cu nas rosu si fara megafon. si, cand s-a asternut linistea, toate mecanismele s-au repus in miscare.

ma trag de oase-n sus-ul unui drum.

poveste cu ochelari

am intors cu fundul in sus cele trei cutii cu vechituri, in cautarea ochelarilor purtati de-a lungul timpului, cam de prin clasa a doua. fiindca pentru o pereche uzata pot obtine o pereche noua cu un pret redus la jumatate. scotocitul mi-a prilejuit un remember bun de agatat c-o piuneza pe usa unui garaj, in care nu mai sta o masina noua (revenita prin partaj altcuiva), ci un morman de lucruri inutile. pentru ca mai toate perechile purtate, pana la momentul de cotitura, erau prea mari pentru nasul meu. si daca in copilarie imi acopereau mare parte din fata (si-mi alimentau visele de a avea o pereche roz cu inimioare), in adolescenta au reusit sa ma acopere cu totul, reducandu-ma la niste rame cu doua lentile.
ok, my turn... cum ar zice gru. am pus intr-un plic cinci perechi imbuibate de amintiri urate, care se vor transforma in cinci perechi nou-noute, dornice sa-si capete propriile istorioare, si care se vor alatura celorlalte cinci ce-mi insotesc zilele in prezent.
teeen! knocked OOVER!

so I did

fara

ore in sir cu stecarul in priza, cincisprezece miscari la fiecare minut, am atata experienta incat as putea calca si portiera botita in singurul stalp dintr-o parcare goala (secventa buna de yt, btw). regret alegerea culorii stridente - e ca si cum ar striga si ea hit me, in afara de pick me, choose me, love me si alte me.

nu mai pot pune pleoapa pe pleoapa, intreg sistemul mi-e in dezordine, neobisnuit cu atata vreme insorita; tanjesc dupa o portie de frig, cu zapada sfichiuita pe obraji inghetati si cu pojghita de gheata pe fular. singurele produse alimentare pe care le mai inghit cu placere sunt merele bot de iepure, salata de patrunjel si ceaiul earl grey combinat cu lapte. mi se spune ca sunt cam stravezie, dar asta intentionez, sa devin atat de transparenta, incat sa nu mai fiu nevoita sa spun ce e in mine. sa se vada de la sine, fara efort, fara vorbe, fara.

pe picioare

cred ca stiau totul, chiar inainte de a mi se intampla. "se pare ca ai intrat in memoria colectiva, hihi! e un colectiv mic si daca se vorbeste despre tine, e bine, inseamna ca nu te-au uitat" oh.

constat ca, indiferent daca ai sau nu un loc de munca stabil/full time, tot se aglomereaza activitatile spre sfarsitul anului. desigur, sunt remunerate, banii sunt bineveniti, dar ma gandeam ca o sa am timp sa ma plimb si sa trag cu ochiul la bradutii impodobiti de prin case. la cat mai multe.

"gandul tau bun face cat patru ani de stradanie spre vindecare", i-a spus dupa ce trecuse o zi peste singurul rand scris legat. era incredintata ca, in aceasta maniera, i-l daruise dintr-o suflare.

capitolul x

unde se arata ca buzele si degetul sunt personaje principale.

tu esti fata care va iesi din tort? nu, eu sunt doar cireasa, si nu cea de pe tort, ci aia ametita din cherry ginger blossom, pe care o freci tu pe buze, dupa ce printesa de-a sorbit licoarea te-a tintuit din priviri si s-a carat. pardon? asta-i un fel de excuse me neaos, neaparat insotit de-o spranceana ridicata.

shhh...ridic si eu un deget si-l aduc pe buzele vinovate de mai sus. eu sunt fata cu cizmele eclatante (de cauciuc snorkel blue cu sclipici) care coboara, te coboara (bunaoara) intr-o seara te-nfasoara, te-mpresoara, te-nfioara si te-omoara intr-un iz de scortisoara.

a.(un a scurt, abia articulat). ok. (cu buze rotunjite si accent pe chei). mergem?

amestecate

iti spun ca fiecare gradatie (deunazi i-am spus borna) ma atinge cu emotii, care-mi tin de cald sau ma tin de mana.

nu m-am putut opri si un autobuz si-a tras sufletul dintr-un suierat, la un pas de urechea mea stanga.

deasupra celui mai inalt deal, se rotea un uliu; "semn de seceta", dupa cum mi s-a spus.

intre boabele de macese si crengutele de catina, ghici, ce am ales?

of, ce repede le duci sub joben! multumesc pentru ca ma lasi sa le culeg. magicianule!

:)

puternica

mi-am trecut degetul peste buze, gest explicabil de apropiere-mi. daca nu ajung sa soptesc numele atunci cand sunt aproape, daca ma pierd numai in intensitatea intima, momentul mi-e perceput drept ratacire, drept irosire. plecaciune gandului ce mi-l provoaca.

cand m-am trezit, cred ca era ora noua, o fetita juca sotron in fata blocului; pe perdea, cam in dreptul nasului meu, se aninase o buburuza mica, cu aripi portocalii, nu rosii. si acum e in acelasi loc, nu stiu daca a murit sau daca se gandeste sa hiberneze in locul acela. cred ca am adus-o in incapere, odata cu buchetul de tufanele galbene.

nu ma precipit, sunt puternica.

premergator

sunt la un pas de a o porni singura, cu traseu precis. ma framanta faptul ca la destinatie nu voi avea un loc al meu si va trebui sa ma multumesc cu ce gasesc, sa ma incadrez in cine stie ce loc (cu vederi stramte). ar fi singurul neajuns.

ni s-a spus ca specialistii de genul acela trebuie sa dispuna de foarte multa imaginatie. a fost factorul decisiv in alegerea mea, iar acum nu-mi ramane decat sa parcurg niste module. oameni noi, cunostinte noi.

cum n-a mai aparut nimic pana azi, am crezut ca ti-e frica de noiembrie, asemeni mie. daca in iulie exult, in noiembrie ma-ncearca bruma. si mi-e frig. frigul acela premergator ninsorii.