usa mi se parea straina, dupa cum strain de toate mi-era gandul. ce cautam la etajul acela, era oare etajul meu, apasasem butonul gresit oare si mai ales, de ce mai stateam, protapit-prostita in fata usii aleia, trecusera deja trei-patru minute de nedumerire, de pierdere in universul prafuit al scarii, de...un scartait a "prost sa fii, da' sa-ti revii!" s-a auzit din caruciorul parcat lateral.
ah! sunt eu, am un carucior, in el e cineva care m-a trezit si locuiesc la etajul doi. trebuie sa mai urc sau sa cobor? ce voluptate in a trage de mine! ce senzatii in a descoperi usa! sa ma dau jos totusi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu