temere

apasarea, care-mi cuprinsese firea inca de dimineata, s-a risipit abia spre ora 4pm, dupa o cana de cad3 si o bomboana poiana chokotoff. insa tot nu sunt convinsa ca raul a trecut. ma astept sa-mi apara pe trepte, langa bordura, intr-un canal uitat deschis, si sa ma lase cu genunchii zdreliti sau gatul frant. daca dormi!

poate

sunt o draguta

daca nu s-ar fi sfarsit cu tiroida tremurand din ambii lobi, ziua de ieri ar fi fost consemnata ca o zi minunata. finalul prost mi-a dat pornirea de a ma "baga in seama". m-am tinut in frau, ca doar na! sunt puternica, am doua maini sprijinite de-un geam, si talpile unite in calcaie, intr-un unghi de 45 grade, cum naiba sa nu-mi recapat echilibrul.
am verificat cine s-a rezemat de trunchiul copacului din spatele meu, pentru ca mi-era frica sa nu apara vreun personaj dubios, care ar fi putut sa imi smulga geanta. contactul vizual a fost placut, era un hoinar ce-si sprijinise bicicleta, si, mai mult ca sigur, se oprise acolo sa-mi admire ceafa. o, da! nepretuite cinci minute in care am fost admirata. caci, imediat ce am inceput sa vorbesc la telefon cu incapatanata de F, care ar fi vrut sa astepte pe un peron mirosind a pipi, in loc sa savureze umbra copacilor din parcul aflat la doar doua statii de metrou, s-a ridicat si a tulit-o. numai ca nu vorbeam, ci tipam. ca o isterica cu nervii praf. l-am urmarit cu privirea si cand a disparut din raza mea vizuala, m-am strambat la o papadie ciufulita, pe care o furnica mare si grasa se straduia sa se urce. momentul ala involuntar a facut toti nervii. m-a bufnit rasul.
sunt o draguta.

agata ta

agatata, agatata, agatata. azi sunt agatata de cuvantul asta: "agatata". eu am ramas agatata in timp, dupa cum spuneam deunazi, linistea mi-e agatata in spatiul asta mic in care-mi petrec mai mult de jumatate de zi, tu esti agatat intr-un niciunde caruia ii duc lipsa.

trist

de cum le vei vedea aliniate, o sa iti spui ca m-am oprit la secventa aceea, ca timpul trece (si ma trec si eu), ca ma irosesc. le tot ascult cu nadejdea ca am sa (sur)prind ceea ce nu am inteles.
ce trist ar fi sa nu fi fost nimic de inteles.

prilej

e un prilej bun sa incep aceasta activitate. am o prezenta agreabila si in definitiv este vorba despre o simpla intalnire: cea intre o fisa a postului si abilitatile mele.

imperfecta

se creeaza o ruptura intre oameni si actiunile lor.
m-am inselat cu privire la examenul neurologic si-mi retrag cuvintele de nemultumire. a durat 40 minute.

perplexitatea cu care am primit noutatea din categoria "o, ce veste minunata!" m-a inspaimantat. frustrarea legata de acest subiect mi-a inghitit orice gand frumos. n-am simtit bucurie in nicio secunda. de-abia azi, dupa 24 ore, m-am obisnuit cat de cat cu ideea ca, in ciuda starii mele, copii se vor naste, dupa noapte va veni zi si craciunul va urma in decembrie. sunt cumplita si acum ma rog sa ii fie bine. altfel, sentimentul de vinovatie ma va cocosa.

sunt imperfecta.

cu ochii deschisi

aman de doua zile intocmirea unui raport pentru ca imediat ce ma pun in pozitia de scris, ma ia cu vertij. m-am tot gandit ce se intampla la o consultatie neurologica de costa 90 ron, comparand sa spunem, cu una ginecologica, cu pret de 100 ron. poate imi cresteaza o fanta si-si baga ochiul cercetas, direct in durerea mea din crestetul capului.

mi-e convenabil sa am fantezii cu G. la orele fiecarei amiezi. de exemplu azi, m-am transpus asa de profund, ca, la o simpla deschidere a usii, am tresarit si m-am lovit cu mana de muchia mesei. raman cu vanatai si cand visez cu ochii deschisi.

superficiala

s-a montat intr-o saptamana si s-a strans in doua zile. qed iara.
se intreaba uimit de ce i-a cazut cu tronc. hodoronc tronc, pricina e una singura - vocea guturala, tomnateca. acum ceva vreme ii placuse unul numai pentru ca era inalt.
de perioada prin care trec acum, vreau sa imi mai amintesc doar atunci cand se va afla cu sapte trepte sub talpile mele.

galben

am ales pana la urma un ghiveci cu patru trandafiri galbeni. si-ntr-o secunda de introspectie, ma intreb de ce naiba consemnez asta, caci persoana careia ii era destinat mi-e antipatica pana la cer si-napoi. conveniente.
pierd atatea lucruri si n-ar fi mare paguba ca le pierd, daca n-as lipi de ele bucati din mine. dupa atata somn trudnic, am avut o noapte de poveste. printr-un vis.

mesaje

am iesit la geam si am strigat cat m-au tinut plamanii: "jooooooos!". insa in piata mare se montau schele si treceau masini, asa ca urletul meu s-a pierdut. dupa cum s-a pierdut si raspunsul la mesajul tau transmis acum o ora. "ne pare rau. reveniti." am recitit si am rescris - "in mare, sunt aceeasi de ieri, doar cu o zi mai hotarata".

curand

curand...
in ultima vreme (qed), am tendinta de a incepe frazele cu sintagme legate de timp, de parca's centrul tavalugului temporal. in numai 5 luni, am imbatranit cat in 20 ani. tu spuneai ca la varsta aceea inaintata, durerea vine mai ales din dorinta de a mai simti dorinta in trupul invechit. neputinta de a mai dori dorinta duce la degradarea facultatilor mele sufletesti si comportamentale. sunt din ce in ce mai rea cu mine insami, inveninata si murdara, invidioasa pe cei ce-mi apar ca plini de viata. nu mai pot plange, nici macar suspina. movila de cenusa a devenit o mocirla clisoasa ce-o sa faca o crusta curand.

m-a bucurat un vis in care-mi amenajasesi un loc de trait intr-o caverna ingusta, pe "calea lipscani". cel mai mult m-a incantat baia mica, existenta acolo, cumva intr-o dunga, chiar daca-mi blocasesi iesirea cu un cordon electric. poate ca mi se trage de la colectionarul, citit de curand.

colaps

ar trebui, mi-ar fi placut, imi vine.
numai citindu-ma invers, mai pot regasi firescul sinelui meu.

jos

se apropiasera numai fiindca era aglomeratie, dar am ridicat imediat mana stanga, cu gesturi ce scoteau in evidenta ceea ce trebuia vazut. ma sperie apropierea lor, fie ca's trei, galagiosi, fie ca-i unul, care ma intreaba de nu stiu ce statie. mi-e atat de frica de orice fel de contact, incat imi vine sa merg pe strazi laturalnice, pe jos, numai pe jos.

so long

“Although I knew about the high level meeting, I put on a very transparent blouse and a very long and colored necklace. Of course, he was present, but in the opposite corner of the room. Mr. L. came one hour late, no tie, shirt unbuttoned.  I drew during the meeting and I’m thinking he thought that I was writing as I was used to do once (upon a December). So long for so long.”

* My monster during PMS by R&S

ziua tineretului

sa-ti masori fericirea-n segmente, ca tot se cantaresc salariile in km asfaltati.

1 (mai?)

am vazut 1 iara si m-a cuprins frenezia. ma bucur ca trece vremea, de parca n-as fi artizanul propriei vieti. "si, cum ar fi, sa traim in continuare?"