in a manner of speaking

pentru tine e la fel ca acum trei ani, doi ani si patru luni, un an si opt luni, potcoava zebrei, orice data din intervalul asta. ti se pare normal sa imi raspunzi pe un ton ingrijorat ca e I in oras si na, nu trebuie sa o deranjam, sa ii trezim suspiciuni etc. numai ca eu sunt acum pe zebra, nu mai traversez deloc prin locuri nepermise. si sunt calare pe ea, baby, nu pe propriile talpi, goale eventuale. da, da, zebra aia cu dungi mov si portocalii.

https://www.youtube.com/watch?v=zXhLFb34nz4

moartea vine uneori chiar la sfarsit

m-am fofilat din mersul firesc al lucrurilor si am stat pe taste cand dincolo un mort era plans.

ma tulbura disparitia prin mahnirea nepotilor care vor intreba "unde e tataita" atunci cand vor merge in vacanta. 

de fapt nu asta doream sa iti spun aici, ci ca omul acesta a murit impacat cu moartea lui (sau cu viata? sau cu sfarsitul? sau cu noi toti, cu copiii lui poate. nici nu stiu, atat ca era linistit si preotul ne-a si mentionat asta in spusele de la sfarsitul slujbei. in rest, a fost ploaie si in cimitir pamantul naclait. sunt teribile aceste obiceiuri care inca se mai tin, desi e complicat. nu am gasit niciun barbat sa tina "marul", asa ca l-a tinut o femeie, care avea copii si isi dorea dulciurile acelea pentru ei. 

e greu. 

am gresit cu un lamultiani. am gresit.

#miedinceincemaibine

saptamana aceasta, mi-au pus capac: doua inecuatii, una cu puteri si una cu multimi; sase copii cu traume multiple,  pe care incerc sa ii invat franceza (o fetita de opt si-a supt maneca bluzei, pana la cot, timp de o ora); conferinta de presa la care au venit 4 ametiti, dintre care unul era al nostru; emailul tau de cacat; fuga prin tot orasul; foamea de miercuri; cele sasesuteoptzecidepagini pe care trebuie sa le termin pana pe douazeci, desi nu le-am terminat nici pe cele optsutepatruzeci din primul calup.

la suta

hai ca mi-am facut nouzeci la suta din analize si pare ca nu am nimic. desigur au mai ramas noua la suta de verificat concret si unu la suta neverificabil - chiar acolo unde este cauza, la care ajungem prin eliminare. se invarte lumea in jurul meu, oameni ce par a fi ocupati sa para preocupati de munca lor, ce se concretizeaza in trei randuri afisate pe un site.

te-am vazut si am murit timp de doua minute si treizeci si unu de secunde, cat am parcurs dus-intors holul de la etajul trei. pe urma mi-am revenit si de-aia te-am salutat, pentru ca suntem adulti si adultii se saluta, se ranesc, si-o trag, se uita reciproc, asta fac adultii.

copiii de cinci ani sunt simpatici si miros frumos, vin si te saruta pe obraz si iti spun "te iubesc, mami. somn usor". "somn usor" le raspunzi si tu si apoi te apuci de lucru, mai e mult si 1 octombrie sta sa pice.

o toamna fara vise.

trei ani plini si sase luni de agonie

durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere durere.

hm. s-a mai disipat.
NOT.

in secunda doi

this brave woman should mary tom hardy.

sivert

pam! - as fi zis drept introducere, intr-o zi normala, dar aceasta nu este o zi obisnuita, ci una dintre cele in care stau la panda. imi pandesc fiece por si-n vanatoarea asta intima (cam fortat?) imi repet constant: let go, let go, let go etc., uite-asa in engleza, ca-n romana nu-mi vine.
ceva imi musca din stomac, asta e clar. opus fluturilor. zi-mi tu ce.

https://www.youtube.com/watch?v=XnfczWt9MOY

PS si mai e ceva. cum se numeste cand cineva iti ia pasaje intregi dintr-o existenta anterioara si le tranteste in sinonime pe foi albe, albe, albe?...

numar pana la cinci sute

nu ti-am spus, dar, dupa simptome, cred ca singura explicatie este cea a unei papusi pusa bine si impunsa din cand in cand cu vreun ac, prin diverse zone ale trupului. acum imi vine sa vomit, acum am picioarele de plumb, peste o ora ma doare spatele, apoi capul etc. toate astea de o saptamana. investigatiile nu arata nimic deocamdata, mai investighez. de-aia stau in turnul meu, de unde trebuie sa termin cinci sute de pagini pana la-ntai si abia am ajuns la patruzeci si doi, pentru ca o simpla imagine ma distrage in medie opt minute, apoi mai palpaie whatsappul, mai trec pe la tine sa citesc un rand, mi-e foame (apropo, numai chestii integrale si aproape fara zahar), mai vad o stire si se face seara.

eficienta maxima, dupa cum vezi. 

hm.

Sigur Rós - Fjögur píanó from Sigur Rós Valtari Mystery Films on Vimeo.

hai ma...doar atat?!

"scufundare usoara" pe post de "mori incet".
"pas" in loc de "mars"

din categoria: zanuit/remember

profunda ca o funda

am gresit.
aceasta este o fereastra INCHISA (,) intr-un perete.
ce titlu poetic pentru o stare de fapt.
(ignor si rima terminata-n "at"
si toate celelalte ce mi se sparg in cap).

luna goala

aceasta este o ferestra deschisa-ntr-un perete.
nu pricepi ca nu ma mai intereseaza nicio fraguta parfumata de pe pamantul asta, atata vreme cat nici macar iulie nu a mai fost obsesivul meu iulie.
e doar o luna.
luna aceasta.

hei, baby

baby, tu te straduiesti sa tii pasul cu mine?

hon', e ok sa fii obosit, e ok sa iti fie frig, e ok sa iei o pauza de la tavalugul care ("este", era sa spun) sunt.

e in regula, baby, sa ma inchei cu un "multumesc" si sa ramai pierdut si nestiut intre toate versurile, pe care ti le torn ore in sir ca sa imi construiesc frivolitatea la care m-ai redus, sunshine.

baby, poti sa fii batran si la treizeci, deci e in ordine, love, la peste cincizeci, iti dai seama, nu?

smile, baby, soarele mai e inca sus, cel putin sase luni de aici incolo.

cumpara-mi, baby, capsune, iaurt cu ciocolata, chiloti si flori salbatice, pune-ma in genunchi inca de la usa si saruta-ma.

e bine, baby. 

e cum vrei tu.

e simplu.

baby.

2 1/2

ce papadia campului fac?

bradley cooper is needed here.

meme cepe pietre poc

vrei sa iti scriu ceva?
ma socheaza rapiditatea cu care se pune in functiune aparatul de partid. scot ca din joben postere, bannere, headlineuri atat de iute, de parca asa planificasera - schimbare dupa schimbare.
infiorator.

alice in tara spontanului

ce-mi place asta cu "spontanu'". eu trec prin zona, las un zambet agatat de clanta, tu ajungi peste patruzeci de minute, gasesti zambetul si esti mahnit ca nu ai ajuns in zona cu patruzeci de minute mai devreme. bei un pahar din vinul meu rosu, iar eu ma gandesc daca o sa mai gasesc vinul meu rosu pana la urmatorul "spontan" reusit.

ai fi crezut ca la patruzeci mai pot avea inca reverii in care sa scap cu totul?!

din ce in ce mai des imi imaginez cum cazi

am luat cu nonsalanta para ramasa pe o farfurie, la o conferinta prezidentiala despre zahar, la care am aterizat iarasi gratie ei. am plecat, eu si para, si pana sa ajungem la aleile insorite era cat pe ce sa ne calce un logan pe trecerea de pietoni, cu tot cu semaforul verde pentru noi.

polenizata pana in porii firelor de par, am omis o propozitie ieri, dar astazi mi-a staruit in minte si inca mai calca iarba pe acolo: "v-ati suparat pentru ca nu v-am luat pe toti, dar acestea sunt niste nimicuri cu care nu imi bat capul." in sfarsit, un fir de adevar razbate balivernele indrugate de trei ani incoace. hai, sa iti fie de bine!

dispari(tie)

era odata o fetita mica mica, atat de mica incat incapea intr-un buzunar, si o fetita mare mare, atat de mare incat o ducea pe cea mica in buzunarul mic de la tricoul ei polo roz pal. si amandoua cutreierau lumea, adica aleile parcului de langa casa, cat era ziua de lunga si vorbeau vrute si nevrute, despre tot ce le iesea in cale. apoi se intorceau acasa, mancau, citeau ceva si se culcau. a doua zi o luau de la capat si erau foarte fericite. numai ca intr-o a doua zi le-a iesit in cale un baiat mare mare. si fetita cea mare mare a ramas muta de uimire, insa fetita cea mica din buzunar i-a soptit, vazandu-i zambetul:  "intreaba-l ce are in buzunar!". "ce ai in buzunar?" a intrebat plina de speranta fetita mare mare. (cumva un baiat mic mic?) "pai am o  moneda, o cheie si un fir de iarba. "ah!" a facut fetita mica mica. "sa nu ii spui de mine". si fetita mare mare s-a conformat si a plecat la inghetata cu baiatul mare mare si au vorbit vrute si nevrute, s-au amuzat si au colorat pagini intregi. seara, fetita mare mare a fost foarte obosita si-a pus tricoul pe spatarul scaunului si a uitat sa o scoata de acolo pe fetita  mica mica. iar a doua zi, fetita mare mare si-a luat un tricou mai altfel, fara buzunar, astfel ca fetita mica mica a ramas in buzunarul tricoului uitat si a stat acolo ziua intreaga, iar pana seara a disparut, pentru ca asa dispar fetitele mici mici, daca sunt uitate peste 12 ore intr-un buzunar al unei bluze lasata pe spatarul unui scaun.

pai da

nu imi ramane decat sa (ma) fac misto.

yey.iupii.wtf.iar.

spune tot, cere-ti drepturile, ridica pretentii, trebuie sa ai pretentii,
trebuie sa ai pretentii, l.

iaca, am spus tot, mi-am cerut drepturile, am ridicat pretentii, fiindca trebuie sa am pretentii.
toate insumate insemnau trei ore intr-o anumita zi a saptamanii.

am obtinut tacere.

victorie.

inca trei omisiuni de adaugat la lantul nesfarsit al omisiunilor

i a omis sa ma treaca drept autor al cartii. o sa dea o erata in editia urmatoare.
d si l au omis sa ma implice in noaptea de vineri spre sambata. drept urmare s-au ingrijit amandoi sa ma sune, pentru a se asigura ca nu m-am suparat. "si nu vrei sa stii ce s-a intamplat?" "nu".
v a omis sa ma duca dincolo. am ramas in camera de oaspeti, eu - ca o musafira amabila, v -  ca o gazda amabila. fireste, altfel cum?

tot iarna

merg la t si o mint prin omisiune. ma gandesc ca m-ar pune sub acelasi prag patologic. in aceste conditii, ma duc degeaba la t, careia ii dau peste o suta de euro pe luna. as putea sa pun banii astia intr-un cont si la vara sa plec cu ei in vacanta. bine, destinatii pentru bani gasim simplu. destinatii pentru un 'noi' reinventat, mai putin sau deloc. deocamdata tintesc patul mare si canapeaua din apartamentul cel nou. la care se adauga trupul cald si mut. 

MUT. nu ma mai intereseaza nimic din ce mi-ai putea spune, in afara de salut. 

acesta este primul sfarsit de saptamana in care ma bucur in sfarsit de noul spatiu. e luminos si cald. la fel de pustiu. avem si prima pneumonie in el. amandoua pe antibiotic. 

marea fericire va veni odata cu cele 20 de grade in mod constant. deocamdata e tot iarna. 

sincopa

unde e iarna la casuta? 

say what? 

wtf plm mkdkj jjdyte  slknsgre jd stf mdkjcb dikd

and i mean it.

altfel poemele curg:

ai obosit sa existi?

sunt eu, prietenul tau unilateral 

si-mi place nebunia ta dincolo de trup. 

unde e iarna la casuta? 

say what? 

wtf plm mkdkj jjdyte  slknsgre jd stf mdkjcb dikd

and i mean it.

traiesc continuu o telenovela (1)

pentru ca x a fost batuta de soacra-sa si incuiata intr-o camera, din fericire, cu tot cu copil si am scos-o de acolo cu politia, dupa care s-a mutat intr-un apartament inchiriat.
pentru ca y a hotarat sa devina patron de firma si pentru asta si-a vandut apartamentul luminos si a cumparat unul mai intunecat si mai ieftin si momentan locuieste in casa soacra-sii (alta soacra), cu tot cu copii, nu se stie pana cand, pana cand s-o termina renovarea. in toiul acestor mutari a murit aiurea un papagal dragut si inteligent.
pentru ca z a pierdut-o pe t cand mai erau doar doua luni si jumatate pana se implinea termenul, ceea ce ne-a devastat rau pe toti, dar mai ales pe mine si pe x.
pentru ca a pleaca de tot in canada, impreuna cu familia.
pentru ca eu am blocat cateva numere de telefon, iar la intrebarea "ti-ai pierdut telefonul?" am raspuns "aproximativ", dupa care, obligata de conjuuctura, a trebuit sa cer ajutorul persoanei blocate.
pentru ca x, y, z, a imi sunt extrem de apropiati.

cel putin trei

au trecut patru luni si o zi, de cand am murit, si cred ca ziua aceasta face diferenta, pentru ca mi-a venit sa te trec la admisi iar. dar m-am luat cu ursii, pinguinii, morsele si focile, polare evident, si acum mi-e atat de somn, incat nu, nu te trec nicaieri. o sa ramai celebru aici, asa neidentificat si neidentificabil cum esti.
imi mai trebuie cel putin trei ore pe zi.

sa fug in lume?

asta cu "nu cred ca ne mai facem bine. e sfarsitul" ma inspaimanta. parcurg siruri intregi de comentarii, sperand ca voi gasi ceva constructiv si, din pacate, nu gasesc decat ecouri ale trustului ce a distorsionat mesajul in asa hal, incat nu ne mai scoate nimeni la lumina. e sortit pieirii demersul, pentru ca sunt multi. ei sunt multi. si sala aceea plina la un film de doi lei, la care am ajuns accidental, si rasetele si individul ce mi-a stat alaturi, toate acestea confirma. 

si in timp ce radeti, mie imi vine sa plang. 

e o tipa acolo, in secolul XXI, care abia supravietuieste sub teroarea celui cu care "traieste" si eu nu pot sa fac nimic. desi am sunat la 112.

liviu

lasa ca te muti si o sa fie totul bine si frumos si alte banalitati ca acestea de ma apuca si voma cand scotocesc pe siteuri dupa informatii profi si dau de mutra ta intr-o postura romantic-vintage-taraneasca a la ion ce tocmai i-a tras-o anei sau doar ei

...

teodora e o rana deschisa. in martie ar fi fost aici cu noi. ma intreb daca lumanarile aprinse ii tin de cald sau de urat. cred ca despre asta ar trebui sa vorbesc mai degraba cu t. celelate sunt niste cacaturi.
am racit urat de la m. iarasi.

s

spider woman

cand se face aproape vineri, incep sa ma catar incet-incet pe pereti. de acolo, nici macar nu pic, pentru ca imi infig unghiile adanc in stratul de lavabila, de-ajung la placa de beton. curand ma trezesc intr-un colt, luandu-ma de par cu un cretin de paianjen, care sta si imi toarna povesti - de la star wars la robinson crusoe. uneori mi le spune in engleza, alteori in franceza, nici picat cu ceara, nu mi le-ar povesti in limba sa. dupa ce ma adoarme, incepe sa teasa in jurul meu voaluri peste voaluri de panza, astfel ca ma trezesc dimineata intr-un giulgiu gros. "si-asa mori de frig tot timpul". si asa mor. fuck off.

h

post-mortem

imi vine sa imi scot uterul.
ca sa nu ma mai gandesc.
asa ar fi imposibil.

numai m ma mai tine pe traseu.

analiza matematica

salut. sunt ludica si au trecut :
15 zile de cand nu ti-am adresat cuvinte, decat aici si pentru mine, de fapt;
9 zile de cand nu ti-am mai raspuns la telefon;
6 zile de cand nu ai mai incercat sa ma contactezi.
observam ca aceste cifre sunt divizibile cu 3, dupa simplificare rezultand 5, 3 si 2, adica niste numere prime, ce se impart la unu si la ele insele.
mi-a ramas sa ma impart la mine insami.

s/uni(i)

cand vad apelul, la doua-trei ore dupa, ma gandesc ce explicatii as putea da, daca as raspunde.
orice imi trece prin cap suna derizoriu, ca o anexa accesata in a sasea zi de la inceputuri.
oare ce a fost creat in a sasea zi?

manu. ba nu.

nu e prea frumos ce faci. ce nu fac, ar trebui sa spui.
da, si pe mine ma ia frica, dar numai seara, cand se insinueaza si un soi de remuscare. imi revin rapid, cand ma gandesc la "incep sa se miste lucrurile in bine", pentru ca "ma bucur ca am prieteni ca voi". uite, ce cuvinte simple-mi sunt motor pentru inactiune intru viitor.
pisicile negre mergeau inaintea mea, pe mijlocul trotuarului. nici nu-mi taiau calea, nici nu se speriau. stateam in fata voastra, fara sa mananc si simteam asta ca pe o pedeapsa. tu erai in mijlocul festinului, alaturi de m si, destul de ciudat, de c (de fapt, daca ma gandesc ca pentru mine c e bunastarea, nu mai e asa straniu). erati toti pe partea cealalta, band si veselindu-va, iar eu singura in fata voastra, asa cam ca in cina cea de taina, cu rama aurita, ce sta agatata in casa unei mame (nu a mea) si la care ma uit inevitabil singura, fiind de partea cealalta a sticlei.
m-ai sunat in a sasea zi si nu am raspuns.
poate-mi scrii ceva?

perm.it

rezolutiile mele incep la-ntai februarie.
toata luna asta imi ling ranile.
imi permit.

unu

la multi ani.
ce tristete.