tren(d)

o sa imi iau un domeniu, zise fata, nu a presedintelui, ci a lui.
oui, ca va - facu el apoi, in dulcele si domolul grai ardelenesc, mijindu-si ochii verzi pe sub cusma.
o sa ma tii minte. asta vreau, sa ma tii-n minte.
m-as plimba numai prin poduri si mansarde, cu lumini difuze, flitrate prin ceturi de praf si as scrie la tastaturi cu butoane rotunde si adanci.
m-as adanci si m-as lungi in pivnite reci, cu oase frecate-n tarana si cranii asezate-n cele patru colturi.
e un ceremonial sa ne privim - eu intotdeauna inspre pamant, tu intotdeauna inspre crestetul meu.
nu vreau sa imi strang parul.

stanga sus

eu nu mai visez nimic in ultima vreme, adorm pur si simplu, si-mi vine sa zic "butuc", dar nu rostesc cuvantul, ba chiar il alung din minte, pentru ca imi aminteste de doamna cu butucul din twin peaks, un serial care mi-a traumatizat copilaria. la fel dau o pauza si durerii remanenta dintr-o strangere violenta, care ma face sa trec peste toate bizareriile, ce-mi sapa mintea in anumite momente. nu stiu daca esti indragostit, ma indoiesc. chiar ma doare in coltul din stanga sus.

little talks

emotia poate fi deghizata intr-un monolog plin de onomatopee, fluturari de gene si intamplari, care mai de care mai amuzante si fasnete, povestite in fata unei sprancene extrem de mobila, in armonie perfecta cu turuiala vruta si nevruta. liliecii s-au trecut, mai facem un pas catre o papadie de un roz prafuit cusuta cu greu dintr-un fir gros de lana de peste mari si tari. desigur se pot tese sute de papadii din firul acesta, dar cred ca una si cu inca una iti sunt de ajuns. mai punem apoi de o marca inregistrata, de un domeniu si visam frumos. caci asa e in camera din fata.