incep sa invat o meserie, ma sperie gandul ca o sa fac alzheimer si o sa uit toate formulele (matematice, de adresare etc), pe care se bazeaza activitatile actuale. ca o sa ma intreb care-i menirea mea. ca o sa gasesc un teanc de carti prafuite si nu o sa inteleg de ce le-am pastrat. nu o sa ma uit pe coperta interioara si, chiar daca o sa ma uit, numele acela imi va parea strain. meseria asta consta intr-o serie de miscari mecanice, pe care nu am cum sa le uit si care imi vor asigura o bruma de castig oricand. ea se va adauga sumei infime pe care nu stiu daca o voi primi ca pensie. legumele pentru ciorba mi le voi cultiva singura. sper sa mai fie apa atunci. ma inspaimanta viitorul asta doar din perspectiva lui m. si-acum ma duc la protest. suntem cativa.