mi-a adus un cozonac, la care m-am uitat ciudat pret de cateva momente stanjenitoare, pentru ca, pe de-o parte, asociez cozonacul sarbatorilor de paste si craciun, iar pe de alta parte, dimensiunile sale depaseau marginile oricarei tavi pe care mi-as fi putut-o inchipui in contextul poeziei aleia cu "pepenii cat casa". am zis multumesc si dupa ce a plecat mi-am oprit doua felii, iar restul l-am impartit unor copii. nu m-a incercat niciun sentiment de vinovatie, ar fi fost pacat sa se usuce intr-o punga din dulap.
vroiam sa punctez ca deodata, portiile de mancare ce-mi sunt oferite sunt mai mari, sunt cu varf, le vad cum se inalta, semete, intre o furculita si un cutit. ma astept ca, in final, sa mi se puna in fata direct oala cu mancare sau tava cu friptura scoasa din cuptor.
mda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu