*cu vederea

nu se poate discuta despre vreme, in imprejurarile aduse de abandonarea confortului sentimental. pe langa faptul ca in familia -anelor (taxonomic vorbind), femeile sunt intoarse cu cheia numai duminica, cuferele in care sunt pastrate pentru restul zilelor (lor) se preschimba in aschii, cat ai clipi. si-oricat ai lipi, nimic nu se (mai) incheaga. pentru ca sunt trecute*.

nu-mi ramane decat sa zbor intr-un picior.

re: :)

dupa ce el ii onora intrucatva salutul, EA prinse a zbur(d)a. cum norii erau jos, nici nu era necesar sa se straduiasca prea mult.

buna dimineata

la tine este ca-n cutia de pantofi, in care imi puneam cele mai dragi jucarii. cand o redeschideam, apareau unele pe care le credeam pierdute, sau din contra, imi dispareau altele, carora le dadusem atentie de cu seara.

norii sunt foarte jos astazi, cam la nivelul placului meu.

marti

permite-mi sa trag putin perdeaua. in lumina zilei ma sfiesc sa stau goala, acum ca am o mana smulsa, un ochi atarnand si genunchiul umflat. nu cred ca le vei gasi sub covor, dintr-un motiv evident - nu exista unul, nici macar in fata usii. de fapt, in locul pe care l-am putea considera o astfel de fata, caci si usa poate fi, cel mult, imaginata. aici nu suntem decat eu si perdeaua. ea-i unduita sporadic, numai la adierile mai adanci ale suflului meu. eu sunt indoita, si nu intamplator.

de tabla

in cazul acela, ar fi trebuit sa port numarul noua, iar eu intotdeauna tind spre zece. spun ca tind, nu pretind.

m-am strecurat iarasi pe cele mai dosnice strazi, de teama sa nu ma intalnesc cu cineva, care sa imi puna inevitabila intrebare. ma apuca frica la explicatiile pe care va trebui sa le dau, odata ce voi renunta si la "ce camasa iti calc?". bravez si astept sa versi continutul portocaliu al nostimei sticlute. daca ar fi numai dupa mine, as intoarce masa cu picioarele in sus si ca-ntr-o corabie cu patru catarge, m-as aseza turceste si mi-as manca felia de paine unsa cu unt.

sunt o femeie cu arcul slabit.

cu lori

bineinteles. mai ales ca in dimineata aceasta, din intamplare, am si doua mere. recomandate drept leac pentru zbaterea fina a unui nerv din obrazul stang.
ma faci sa-mi schimb culorile.

sort

tiii, dar ce domnule, scrie pe fruntea mea - croieste-ma?! dispui dumneata de linii suple, colturi si fire despletite? e adevarat, castane gasesti acum la tot pasul, e vremea lor, o fi si vremea mea pe-aproape. deocamdata, se contureaza ochiul linistit al taifunului, iar pe limba, un gust de dezgust.

tribuna oficiala

pot sa consider ca vizionez, din sala, un meci de ping pong. accidental sau nu, dintr-o miscare a unuia dintre jucatori (adica a ta), eronata in ochii spectatorilor, dar, in fapt, ghidata de o forta supranaturala, prielnica mie, mingea de ping pong imi aterizeaza in poala. si pentru ca ma bucur peste masura de rezultatul acestui eveniment, il pastrez si eu aici.

distructiv

gasesc ziua de azi potrivita pentru a inghiti sabii. nu! o spada e suficienta. as apuca-o de manerul ornamentat numai cu initiale si mi-as baga-o pe gat, usor, sa-i simt taisurile sfasiindu-mi amigdalele,apoi cavitatea toracica, cavitatea abdominala si cavitatea pelviana. nu-ti enumar organele sfartecate, iti imaginezi si tu dezastrul abominabil provocat de lame. de fapt, de mine.

plasmuire

faptul ca mi-a cerut caietul de "16 ani", m-a iritat peste masura. ce importanta mai are?
trupul gol, punctat cu pistrui, mi se dezvaluia bronzat si viguros, ori de cate ori isi petrecea cele doua bucati ale rochiei, continuand cu a face si desface la nesfarsit funda cordonului. masca ei sub forma de oglinda perfect ovala, reflecta figura mea, putin jenata. in camera fara ferestre, cu lumina artificiala, plasmuisem amandoua un soi de zeita, c-un destin limitat la momentul la care una dintre noi ar fi parasit incaperea. cel mai probabil eu.

couple

wtf? I mean WTF?! the wife is hospitalized after her breast was hacked and the husband is gone for the weekend to “harvest” some plums. how can you be so f.king weak-minded? it seems like my monster during pms.

simfonia 94

bumbul cret la care m-am holbat dupa ce si-a tras chilotii peste genunchi si si-a ridicat bluza de pijama, plus chestia umflata, pe care n-am stiut sa o definesc la varsta aceea, m-au dus cu gandul la o optime agatata-n portativ (inca mai luam lectii de pian).
"pula mea, uite-l si p-asta!
flashback over. ce "pula ta" stii tu despre reveriile tipei de pe locul mortului?

e rata

mi-a spus cat de sinusoidal era graficul intamplarilor de acel gen. problema mea este ca nu imi amintesc despre ce anume intamplari vorbeam, ci-mi vine in minte doar gestul cu care a trasat sinusoida in aer. apoi, diferentele dintre noi. el - un francez veritabil care face dus numai dimineata, eu, in schimb, doar o rata veritabila. caci asta sunt, un soi de rata de cauciuc, asezata pe marginea unei cazi, alaturi de o forma de nisip, un peste la fel de galben ca si mine. in scobitura pestelui zac de-a valma scoici si miezuri de cochilii, de la Marea Nordului si de la Marea Neagra. primele sunt evantaie mici, delicate, in nuante de oranj si brun, numai bune de-nsirat pe-un fir atarnat in scobitura gatului, celelalte, ondulate, imi par clitorisuri mici.

~

cand te vad in cap de lista, incep sa ma rog sa fi scris putin. pentru texte lungi, citesc un roman.
au trecut doua luni si jumatate - inca nu am serviciu si nici pofta nu am.
imi trece prin minte o pagina noua. poate si curanda.