opreste-te! ma simt bombardata ca o cladire din centrul vechi al unui oras de-abia reconstruit. si-mi pasa de fiece farama de zid ce zboara cat colo, ici-colo, acolo si dincolo.
s-a stapanit pana la pranz, apoi a sunat. din pacate, in loc de glasul ei vesel, in receptor se auzea mai mult vantul, in privinta caruia fuseseram avertizate deunazi. totusi mi-a povestit amanuntit despre masura autocontrolului sau invers proportionala cu varsta. am prins doua cuvinte din cinci sau sase, ca intr-o telegrama. mai bine iti scriu cand ajung. da, mai bine. citesc cu placere.
daca incepe sa curga, am sa-mi pregatesc o ceasca de cacao cu lapte si o sa stau locului intr-un fotoliu cu brate lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu