my system is shutting down

daca tot au primit semnalul ca au sucombat, in ultimele doua saptamani, celulele au pornit sa se razvrateasca rand pe rand. glezna, stomac, piele, urechi. le flutur public steagul alb si le soptesc ca o sa fiu cuminte, o sa mananc si o sa ma pun in pat devreme.

recomand

jucariile din sticla.
ca si borcanele din sticla.
sticlele din sticla.
gandul din sticla.
geamatul din sticla.
si orice alt ochi de geam, ce va lasa privirea sa fuga dincolo. cat de putin.

dupa ce mor(i)

nu mi-a fost frig, nu mi-a fost cald si asta, slava cerului de-aproape, a facut sa treaca ziua in cel mai placut mod cu putinta, mai ales ca am avut buna inspiratie sa imi iau o carte in rucsac. poveste siropoasa, de sambata petrecuta printre obiecte create de fiecare dupa putinta, in care altii, oarecare, au venit printre noi sa admire obiectele expuse pe pereti. nu ca pe niste cai verzi, ci ca pe niste armasari de arama din povesti de demult.

inteleg ca duci dorul meselor luate impreuna si te trezesti chemandu-ma cand aduni ultimii struguri parfumati de pe bolta, ultimele legume de prin gradina, ultimul gand de peste zi. 

deci dupa ce mor, chiar mi-e indiferent de bine. si bine ca nu mi-e frig.  

ziua in care am murit a fost ieri si nu conteaza

hai sa iti spun cum sta treaba pe bucla: ai avut dreptate sau ai dreptate, ca nu stiu daca mai traiesti sau esti mort. 

deci, sunt la capatul unei alte bucle - povestea se incadreaza in acelasi perimetru, dar parametrii sunt putin mai evoluati (atat cat putura ei in zece ani). 

ieri am murit ca leo gurski (desi dramele aici sunt la nivel micro). intai cand ai sunat, apoi cand am sunat, apoi cand m-am ghemuit pe parchetul rece, apoi cand am plans, apoi cand i-am sunat pe rand pe d, a si m (care nu mi-au zis decat ca acum pot sa imi vad de viata mea, asa cum e ea, ceea ce m-a determinat sa nu mai sun si pe l si v), cand m-am ridicat (dupa ce mi-am imaginat ca ma crestam cu o lama pe interiorul coapselor, ca sa scap de cealalta), cand am spalat toate canile, cand am traversat podul de la izvor, cand am stat in metrou, cand am ajuns acasa, cand am facut dus, cand am baut ceaiul, cand am tradus o brosura, cand te-am smsuit, cand m-am pus in pat, cand m-ai smsuit, cand am adormit. 

cand m-am trezit, am murit iar, si am murit si cand am zarit inploaiatorentialadeazidimineataopalarie depielepecapulunuidomncetineainmanaobucatadelemnsculptatainmotivetraditionale, dar nu erai tu (evident), cand am vazut iar ce ai scris in josul firelor mele de lavanda in acuarela, cand au venit musafirii, cand au plecat, cand am plecat, cand am traversat iar podul, cand am mers cu metroul, cand am ajuns acasa, cand m-am apucat apoi de tot si orice nu mai conteaza. 

nu a venit nimeni, nu a plecat nimeni, nu conteaza. a doua nu e prima, prima e prima, restul nu e nimic si nu conteaza. 

"sper ca nu ai tras usa dupa tine (si odata cu ea, tot universul)".

"scrii bine"

te inseli. pana si gama m-a picat la test. 

oct

nu pot sa cred ca am sarit peste septembrie, ca si cum as fi aruncat piatra direct in casuta lunii urmatoare, o piatra colorata in forma de casuta, normal, pentru care se ridica intrebarea "la ce e buna?", desi marturie sta textul de la "explicatii". mi-am dat un an pentru ce urmeaza si inca nu ma straduiesc suficient, pentru ca s-a contractat timpul, se precipita lumea, se moare, se spun vorbe aiurea din ureche in ureche. 

vreau sa ma ghemuiesc sub o patura si sa zac acolo o saptamana.