despre haine

vestea ca pleci din oras pentru trei zile ma preocupa trei minute pline, timp in care, de fapt, imi listez in minte toate lucrurile amanate de ceva vreme plus actiunile rezultate in urma sarcinilor de serviciu. deci, drum bun pe calea papadiilor, cu tot cu drapelul tau in carouri negre si kaki, pe care il fluturi ostentativ alaturi de un nepotrivit pulover de culoare oranj.

se pare ca unele zambete tampe ce zac pe obraji de dimineata pana seara au la origine cele mai neispravite motive, ca de exemplu nevoia imperioasa de a turna pe corp/camasa/fular/palton 100 ml de parfum la vederea unei simple rochii de lana, de culoarea vinetei, imbracata desigur pe un trup, sa zicem, in regula.

nepotrivit

mi-e frig tot timpul si nu pricep de ce ma straduiesc atat sa iti fac pe plac, cand tu pleci, vii, o iei la stanga, cotesti, mai suni, te urci, planezi si, in general, esti ca puful papadiei: usor si zglobiu.

adevarat - caciula aceea te-ar fi adus la postura de strumf.

circulati

stau cu picioarele sub mine pana imi amortesc si nu le mai pot misca decat dupa cateva secunde bune, timp in care imi trec prin cap numai imagini macabre, care nu te includ, desi ai fi putut sa fii si tu, in dreapta de data asta, dar numai daca ai fi crezut macar putin in deprinderile mele de sofer.

cea mai depresiva zi a anului indusa de o doamna de la stiri. o poza te poate linisti.

isn't it ironic

am uitat sa iti spun ce citesc zilele acestea.
rosshalde, hermann hesse.

let's bike

da, nici mie nu mi-a venit sa cred ca fosta hannah montana mi-a agatat timpanul cu o reinterpretare a lui jolene si, uite asa, am schimbat stirile pe vh1 clasic toata dimineata. s-au nascut idei pentru care am dat sfoara-n tara si au aparut si amatori si furnizori, in clinchete de claxoane.

cercelul pierdut e povestea altcuiva. tie doar ti-e teama de conexiunea dintre onduleurile mele si cele ale posesoarei. hai ca sunt in trend, niciun motiv de ingrijorare.

sa branduim si papadiile (sunt plina de idei, hm...)

sinonime

s-a pierdut un cap si s-a cautat pret de 45 de minute, fara succes. o sa cumparam altul, ambalat intr-o punga colorata si dupa ce il vom monta/fixa/rasuci, ne vom imprieteni. eu voi incerca sa imi domolesc toate (dar toate) strafulgerarile instantanee, iar tu vei ramane cu lemnele, calul si tiganul tau (no offense). 

apoi vom inrama majoritatea instantaneelor in rame frecate cu smirghel, a la shabby chic, si le vom darui fetelor de opt martie, odata cu buchetele de papadii. 

sa fii sanatos.

deschizi usa, inchizi usa

doamne, ce va mai plac papadiile, zise omida, ce traia pe o ciuperca grasa, scuturandu-si un puf care ii ajunsese nas (si nu pipa, cum ai fi crezut). 

stilul dumneavoastra e altfel, asa...mai ondulat. 

grozav. 

doamna in varsta, care a tinut sa ne precizeze ca, din locuinta sa, vede niste apusuri grozave pe lacul herastrau, deveni si critic de arta. 

doamna, va spun cu mana pe inima, am dorit sa exprim zborul (p)lin al pufilor de papadie coapta, dar, din pacate, m-am ales cu peisajul asta de iarna. norocul meu ca pissaro s-a gandit sa intinda si niste nuante de portocaliu, altfel ma sufocam in griurile acelea. si ce, papadia verii, faceai cu mine, inecata?

despre bucatari si papadii

tu nu crezi o iota in mine, dragondrag. din nefericire pentru mersul fara suier al planetei cu o singura papadie, pe care incerc in zadar sa construiesc casute colorate, pentru zane sau copii mici. nici macar nu sunt suparata pe de-a dreptul, asta e soarta planetelor cu flori udate-o data-n an. sunt nitel mahnita. dar imi trece  si aici e problema. sau cheia, dupa cum ne-ar argumenta coerent un prieten cu blog si trafic.

tipul ala se pune ca unul. si mi-a mai zis ceva cu un bucatar care gateste bine si stie asta, dar sa se scuture papadia, daca am inteles paralelismul.

PS anul aceste e anul papadiilor, intru amintire si amuzament.