cip

"am ajuns sa dau pur si simplu delete, cand ma irita ceva. imi dispare din fata ochilor - imi dispare din cap. ma seci - te fut in gura si trec mai departe. imi bantui creierul - iti infig un cutit intre ochi si gata."

asa mi-a zis asta mica deunazi. m-am uitat la ea si i-am dat dreptate.

in cor si eligibila

doream sa iti scriu despre un link (the link), dar, papadia campului, nu ma lasi sa ma plang nici pe paginile astea. esti o draguta, baby.

revin.

am abandonat lupta, scrisoarea, petitia, revolutia, sfarsitul lumii. 80% din motivele invocate, 20% din oboseala si alte preocupari legate de mine, in principal. mi-am pus o perdea (indulceste coltul ferestrei), e mai intim. stau singura acolo si am inceput sa citesc una din cele patru carti noi, care ma asteptau de cateva luni. vino si tu, te invit, sa imi spui toate lucrurile alea direct in fata, sa stam ca fetele, la o cafea (ceai sau vin).

ce minunat este sa fii singura eligibila. situatia ideala in care ma aflu ma determina sa ma gandesc la link. iti spun despre el, in alta zi. il mai asteapta cineva si se pare ca, atunci cand il voi dezvalui, imi va fi mai bine.

pana atunci, mai scriu doua intrebari, mai produc de-o declaratie. cu papadia esti de acord, btw? aia de la incheietura.

glad to meet you

din clipa in clipa astept sa ma tarasca vartejul asta intr-un loc mai linistit. 

unde imi inscriu copilul la clasa zero?

am ajuns sa ma bucur ca nu doreste la toaleta timp de cateva ore, sperand ca nu va fi nevoita sa foloseasca toaleta in minunata scoala de care apartin, prin intermediul strazii pe care stau. sa fii obligat de sistem pe baza unei strazi sa iti inscrii copilul intr-o unitate de invatamant, in care, in plus, mai exista si frica unei boli contagioase. 

asta e un dobitoc, am realizat cu adevarat ca nu se schimba, il strivesc in fiecare zi, ma distrug si eu ora cu ora. 

sunt foarte obosita.