luni, 23 februarie 2015

iti povestesc despre tot ce s-a intamplat luna aceasta

intre a te ridica sub pretextul unui pipi doar pentru a o suna ca urmare a apelului sau si a muri sufocat, exact in acel moment, in fata mea, as fi preferat a doua varianta. metaforic vorbind in ambele cazuri. 

de-abia astept sa vad ce efect va avea asupra ta traiul intr-o singura camera, impartind peretii cu batranul cuplu de bogatani prinsi in capcana apartamentului de la etajul 8, sub iluzoria imagine de libertate, data de pozitionarea blocului intre doua parcuri celebre ale urbei. cred ca vei pleca destul de curand si ma pregatesc deja pentru asta. am un cufar, pe care ti-l voi darui. tandari.

stiu ca ideea de a ma lega fedeles ti s-a intiparit adanc pana in strafundul (mic-mic-mic al) neuronilor ce ti-au mai ramas nealterati. am reusit sa te stric. desigur, pana in momentul in care apare madam agrafa. atunci totul se duce-n papadii.

ce-mi place sa tin oamenii departe pastrand apelativele la persoana a doua plural. bineinteles, doamna, copilul dumneavoastra este neadaptat zilelor pe care le traim toti, cu mai multa sau mai putin ardoare. dar nu va ingrijorati, o sa staruim pe dificultatile de comunicare si atunci veti fi fericita, pentru ca diferentele dintre fii dumneavoastra se vor atenua. si apropo - gatiti foarte bine prajituri cu ciocolata si va cred. cu asa personaje prin preajma si prin pat, nici nu e de mirare.

o fetita mica imbracata intr-o pijama bleumarin cu inghetate roz cara un cufar maro, de doua ori mai mare decat ea. nu era fetita aceea din "ghita-portita". maine, o alta fetita va scapa de un aparat dentar, dupa 4 ani si o bucata de mandibula lipsa. fetitele trebuie sa creasca si o vor face pana la urma. 

am vazut 4 din filmele de la oscar. mi-au placut toate, mai putin birdman, pe care m-am hotarat sa nu il revad, avand in vedere toate comentariile lui ctp. raman asa, in ignoranta mea de cinefil ocazional. 

si ma duc sa dau viata catorva animale de primavara. 

vineri, 6 februarie 2015

zboara, papadie, zboara

e starea de-ti vine sa incepi cu "bai, deci", cand alice e in tara papadiilor si zboara pe toti pufii oportuni, care i se scutura in cale, caci fiecare, draga v, poarta o samanta, o idee, o maslina, o atentie.

pe tine ce te tine treaz noaptea?
pe mine un prapadit de caine, ce fugareste si omoara oameni, chiar in fata institutiei, unde nu mai calc decat ca...aaa...persoana ascultata de urechile marelui iepure alb?