cutii

sunt zile in care traiesc numai in post-scriptum. sar peste iscalitura si-ncerc sa sar peste uzante. uneori imi iese, alteori imi intra in cap cate o idee, ca o cheie, prea fixa si-mi spun ca ar trebui sa fie sufixa, succesiva si sugestiva deopotriva.

in buzunarul rochitei portocalii i-a strecurat o moneda de 25000 lei, datata 1946. "e prima oara cand o vad", mi-a explicat. e prima oara cand o tii in brate. a ramas blocat in alte timpuri, in care monedele de argint se pastrau in portofele din piele intoarsa. "de unde o ai?" l-a intrebat cel mai mic. "sunt un pirat, de fapt, si-n camera mea e o lada plina de monezi". cand vei pleca, vor scotoci camera. vor duce tot argintul la amanet. va ramane doar aceasta, in cutia de carton cu capac rotund, alaturi de o bluza inscriptionata, un mini-calendar, o suvita de par, un dinte si ce s-o mai aduna in timp.

weee

for free...dot*

Motto: I was aware she’ll wake up soon, all signs point it out.
I’ve recently found a CD with a back up from back then, conversations at midnight, at the end of the working hours, in the morning and in the evening, offline and online, sad and mad, happy and snappy, why the hell are you keeping this, she started to scream (from the top of her lungs). It’s very simple, “this” is you. Really? Then here you are, I’m shaking my left bra cup from the great story of the fleas; just put them where you’re needed:
.
...
.......

* or Give ME the link

doar doar

din categoria "studiile arata...", se pare ca, din moment ce am constientizat culoarea periutei de dinti, in oglinda din baie, in timp ce ma spalam pe dinti (!) ar trebui sa imi fac o "prietena de carut", cu care sa schimb impresii despre culoarea si consistenta treburilor mai mari sau mai mici, ultimele gangureli si chiote, culoarea ochilor "de lapte" etc.
eu am deja o prietena, draga mea. in carut. si-o fac partasa la tot ce se intampla, chiar daca reactiile ei sunt limitate. momentan, la zambete patratoase.

in alta ordine, omg omg, am iesit din casa fara "molifta" (!!!) si mai spun doar ca inteleg semnificatia botezului, dar ma inspaimanta gestul in sine, scufundarea in oala, sunt terorizata de imagine si cu sau fara molifta, cred ca in ziua cu pricina, am sa ma lipesc de recipient si-am sa implor sa n-o scufunde. si pentru ca m-am rezumat la botezul propriu-zis, fara petrecere, zane, ursitoare, meniuri si dar, am fost etichetata in cercuri alese drept "saraca" si drept urmare, telefoanele au tarait cu intrebarea: "ce lapte praf sa iti cumparam?" un stoc de hipp, va rog.
sau doar un stoc. sa stii ca numai ocd-ul e cauza verificarii zilnice a casutei postale. doar doar.