frunze

mi-e cunoscut pe unde-ti calca tie piciorul. pana la urma, toamna ne e la fel: pe sfarsite.

imi

imi dau seama ca am facut ditamai achizitia pentru a mai acoperi un gol. bravo, draga mea, bravo! ai ales sa ajungi de la A la B, pe o sumedenie de stradute intortocheate, cand era muuuult mai simplu sa (te) trasezi. sa te definesti. sa te umpli. tu pe tine.

daca petrec trei sferturi din zi in afara spatiului bivalent, la intoarcere, aproape ca fug pe trotuare de nerabdare. in cursa aceasta, ma lovesc de oameni, copaci, stalpi, uneori garduri (si o singura data de un caine prapadit). imi cer scuze fara sa ma opresc, dar tot pierd secunde pretioase, din pricina zambetelor. si tu ai zambi unei femei grabite, purtand o bereta de un verde crud, in stanga careia sta tantos agatat un trandafir din catifea portocalie.

"promisiuni catre mame" ma trimite cu gandul la vara in care, singurul moment fericit (si adanc intiparit in minte, tocmai datorita acestui fapt) al exilului numit vacanta mare intr-un satuc prafuit din est a fost cel in care am primit prin posta un pachet invelit in hartie alba, in care se aflau doua checuri. "ceva dulce pentru ziua ta".

duminica.

:)

pentru ca azi e mainele de ieri, am agatat o I pe perete, drept cota parte la ziua aceea, oricare ar fi ea.

este

adevarat. a fost un articol care m-a inspaimantat, in sensul acela in care simti ca o traire placuta ti se scurge printre degete, se risipeste sau, mai rau, fuge de tine. mai este inca in cache. si-apoi am un saculet pentru pastrat litere, sunt peste douazeci de caractere acolo, putem spune multe povesti despre oricare dintre ele.

nu mai reusesc sa-mi stapanesc fricile. azi au muscat din maine toata ziua, m-au epuizat. chiar am simtit nevoia sa dorm. uneori ca sa adorm, trebuie sa imi legan corpul. odata m-a vazut cineva facand lucrul acesta si m-a intrebat de ce. penibil. pentru ca nu am niciun handicap vizibil.

maine imi voi aduce contributia.

missed

frici

mi-am ars bucuria ca pe un chibrit subtire si, dupa ce am lovit-o de gard, mi s-a facut frica. cateva ore, n-am mai pus piciorul in ea. in aceste ore, nu m-am clintit, nu am mancat, nu am baut, nu am. mi-ar fi trebuit un buton cu "a se apasa in caz de prostratie", cu un indicator evident spre buze. a se apasa cu forta, pana la strivirea tuturor temerilor.

alter ego

I wish I had been there when my Monster opened the music box. as background information, there was only one song and, surely, she was told that that song was worth listening. I can never manage to remember how to calm her, but this is a way for sure. although she claims she doesn’t know herself that well. although I claim I know myself quite well. She decided to stay, which didn’t surprise me very much. She – the monster, me – just me.

borne

sa stii ca ti-am adresat urarea de buna revenire si in gand, si tare, si cu privirea spre cer, caci cerul e unul si singurul sub care ne (re)gasim impreuna, asta extrapoland. cu siguranta insa (mai) lipseste ceva, caci nu pot ajunge la km saisprezece si tare mi-as dori sa vad ce se ascunde sub borna respectiva.

masina e mai verde decat credeam si am sa o iau maine la primul ei drum. si al meu. de aceea, te rog sa tii pumnii stransi si sa treci la urmatoarea borna spre seara, dupa ce ma voi fi parcat intr-un spatiu mai prietenos decat butoaiele din casa surprizelor. (la acestea din urma am esuat si cred ca am fost pusa intr-o asemenea postura din pricina ca nu am simtit nimic cand am zarit hamsterul acela mic, care amuza niste copii dintr-o vitrina a unui centru medical pentru animale, el insusi chinuindu-se de fapt).

ma gandesc sa aduc, drept cota, un desen.

si-n te ti zan d

imi spune indiferent ca emisfera mea dreapta s-a blocat in spatele unei linii. ca linia asta e trasata cu creta alba si ca poate fi stearsa prin repetarea unui gest simplu, in care intervine si o talpa de cauciuc. pentru a ma face sa inteleg, imi asemuieste situatia cu cea a impiedicarii furnicilor.

sintetizand: un punct in deplasare mi-a anulat furnicile din piele.

convulsii

crispeaza-te. de la mijloc te-ncovoaie si lasa-te in genunchi. "nu e o ruga. nu inca." zici?."e doar o inclestare." crancena incercare (si zambetul ii dezveli dintii). iti ridici putin capul, sa ma privesti? "daca mi-as ridica ochii acum, oare buzele mele nu ar fi prea aproape?"

neatenta

nu mi-a ramas decat sa imi (re)tin suflul si, recunosc, am inchis si ochii. gestul din urma a venit instantaneu, adus de-un noian de imagini, centrate pe un singur personaj. acesta s-a apropiat si-apoi s-a-ndepartat, lasandu-ma cu varfurile degetelor de la mana dreapta pe buze.

spatiu-timp

ti-am spus ca in spatiile libere trebuie pus prezentul perfect, dar tu, nu si nu, trecutul, trecutul! efectele sunt evidente, in jurul ochilor si in culoarea parului. uneori si colturile buzelor stau marturie. pe maini nu te poti baza, demult le protejez cu manusi de cauciuc. ar mai fi umerii patati de soare si sanii, mai rotunjiti parca. in rest, ma voi recunoaste.

te.rn

mi-e urat cand pleci. in cealalta imprejurare, orice zi mi-e taiata cel putin in doua, aducandu-mi forme multiple si variate, pe care le imbin in stari, prielnice pe moment sau pastrate pentru mai tarziu.

intalnire

s-a nimerit sa apara doar patru, fiecare cu zarea lui. inainte de a se desparti, s-a vorbit despre copii, camine, masini si joburi, iar la aceste discutii au participat numai unii. ceilalti au ascultat. dupa un pahar de vin, cei care tacusera au adus vorba despre timpul in care li se prabuseau mansarde in suflet si-apoi se construiau mai trainice, din te miri ce. uneori, mai ramanea moloz imbibat de ploi, si-atunci puneau umarul la ridicat impreuna.

a fost frumos, as vrea sa o mai vad pe, dar oare X, eram ciudata, mai tii minte, il mai stii...acum.

dupa m.h.

existenta e expansiune. odata cu primul tipat, mi-apare si prima intrebare-vers: "pentru ce-mi vibreaza neantul de durere?" am 17 ani si nimeni nu m-a sarutat pana acum. mi-ar placea sa ma saruti tu, dar tu dansezi cu A., iti place A., se vede din modul in care iti inclini capul spre ea, atunci cand ii vorbesti. stau incremenita, in timp ce muzica penetreaza ce-i mai adanc in mine. probabil nu voi uita niciodata contrastul dintre suferinta mea inmarmurita si bulversanta frumusete a acestui ritm lent. sensibilitatea mea isi mai adauga un strat.

vrere

desi stoarsa ca o lamaie (de pus intr-un pahar cu suc de morcovi), imediat ce am ajuns (si eu) dincolo, m-am relaxat. atat de tare, incat imi vine sa-mi pun ghetele la geam, inainte de a ma pune in pat. (si) maine o sa gasesc ceva in ele?...

ps(eu)do

au dreptate. mi-am pus o tinuta office, mi-am strans parul, m-am fardat discret si m-am asezat in fata lui. nu m-am miscat patru ore, decat pentru necesitati primare. am raspuns la telefoanele importante si am mancat cuminte un sandvis. in mare parte a timpului, am cautat. la sfarsitul programului, alesesem deja un drum.

ca post scriptum sta un sentiment de ingrijorare.

distructiv prim

exista cel putin doua tipuri de zile: cele in care imi trebuie sabii si cele in care am nevoie de-un scut. in dupa-amiaza aceasta, mi-as fi dorit o pavaza de care toate cuvintele sa se loveasca, iar dupa impact, sa cada si sa se sfarme. in fapt, ele au muscat din mine si mi-au pricinuit o senzatie neplacuta de mahnire si trecere.

in and out (repeat)

I’ve blocked deep inside my outbursts of (let’s say) repo woman. I would have loved to bury them deep outside, but (you see) this would have equaled to cutting one of my hands (and it should come in pairs, shouldn’t it?) Could you blame my striving, born of the sinful necessity?

:*** Later (but not that late) edit: ah, you’re always one step ahead.

emotii

am iesit, dar ne-am grabit sa intram in cafenea. am comandat amandoua ceai negru cu lapte si l-am baut ascultand si privind ploaia in baltile din dreptul geamului. de emotie (a revederii, a ploii, a frigului), am uitat sa platim si baiatul de la bar a venit spre noi, tot intr-o emotie. ne eram atat de familiare, incat ne servisem ca-ntr-o "acasa". am izbucnit in ras, ne-am catalogat reciproc, am platit si am iesit.

iesise putin si soarele.

a decupat articolul lung si l-a pastrat. stia ca foaia, in care fusese publicat, avea sa dispara sau sa sufere modificari. solicitase in mod expres articolul scurt, pentru ca de multe ori i se paruse ca i se paruse.

muta si

cam asa

I (am)

“put back the previous text, and I mean it! otherwise I’ll think you’re some matt parkman!!!!” my M(onster) during PMS was screaming and screaming at someone, so loudly I couldn’t hear my thoughts. and by the way, all the wires within my head were so f.king mixed up this morning. should I cut one in order to get a glimpse? “aaand…cut! back then, you did it wrong, you got it wrong!”, screamed the M(onster) at me this time.

please, be so kind, the thirteenth.

jocuri

eu de cele mai multe ori sunt M, daca te uiti de sus si W, daca te uiti de jos.

pentru fetite, fac coifuri aurii, cu paiete magenta, iar pentru baietei, coifuri argintii, cu paiete oliv. din resturile de carton, copiii decupeaza stelute, pe care le tavalesc mai intai prin lipici si-apoi prin resturile de paiete. intodeauna, din cauza foarfecelor prea mari, apar si forme neregulate de astri, care uneori, se desprind de pe cortina neagra a scenei. copiii le spun comete. eu le spun stele cazatoare.

si la fiecare, imi pun cate o dorinta.

mic

parca sunt cainele lui pavlov; intai la tine, apoi la mine, reactionand ca urmare.

am inceput sa-mi netezesc pliurile fustei, inainte sa ma priveasca. din cauza asta, m-a suprins cu ochii plecati si cu aura la purtator. aripile? sunt acasa, inghesuite in spatele unui dulap cu carti, mi-ar fi iesit de sub pardesiu. astazi nu se va intampla nimic.

supa

domnisoara e pe val ori contractul ii prevede participarea in diverse momente ale zilei, la serviciu, luandu-si gustarea dintre mesele principale etc. sau poate e vorba de vreun discount ori e singura angajata firmei, printre atatia angajati.

repetam acum, cu mana sub barbie: con-sti-tu-tio-na-li-ta-te. nu: constitionalitate, consttttzonalitate.

limba i se asprise, ca la pisici, din pricina cepei in exces pusa in supa. maruntise cu nasul in tocator vreo patru cepe (desi era nevoie de una singura, de marime medie). le tocase, asa, ca sa dispuna de-un pretext. si nu, nu era (chiar) supa(de)rata.

tipat

frig

chiar ca a fost frig azi-noapte. m-am incalzit abia dupa ce am pus pe mine si patura de lana portocalie, desi aveam pijamaua "de iarna" si sosete flausate. numai nasul mi-a ramas inghetat, el visa o scobitura calda, a unui gat si mai cald. a trebuit sa se multumeasca insa cu un dus fierbinte, dintr-o dimineata posomorata de nori.

am gasit o fata cu parul prins in coc si m-am gandit sa o folosesc drept post-scriptum.

statistic

li s-a parut caraghios ca scena in care gru isi saruta pe frunte fetitele, m-a facut sa plang. de fapt, era doar implinirea in alta dimensiune a unei dorinte foarte vechi, aceea ca un barbat cu copii sa se transforme in tata.
imi spune ca D. de la etajul patru trage sa moara, ciroza cronica. da, in blocul acesta, construit in '86, trei sferturi dintre barbati sunt/au fost betivi. si toti au/au avut 3-4 copii, in general, fete.
profilul lor este ciuntit.