in a manner of speaking

pentru tine e la fel ca acum trei ani, doi ani si patru luni, un an si opt luni, potcoava zebrei, orice data din intervalul asta. ti se pare normal sa imi raspunzi pe un ton ingrijorat ca e I in oras si na, nu trebuie sa o deranjam, sa ii trezim suspiciuni etc. numai ca eu sunt acum pe zebra, nu mai traversez deloc prin locuri nepermise. si sunt calare pe ea, baby, nu pe propriile talpi, goale eventuale. da, da, zebra aia cu dungi mov si portocalii.

https://www.youtube.com/watch?v=zXhLFb34nz4

moartea vine uneori chiar la sfarsit

m-am fofilat din mersul firesc al lucrurilor si am stat pe taste cand dincolo un mort era plans.

ma tulbura disparitia prin mahnirea nepotilor care vor intreba "unde e tataita" atunci cand vor merge in vacanta. 

de fapt nu asta doream sa iti spun aici, ci ca omul acesta a murit impacat cu moartea lui (sau cu viata? sau cu sfarsitul? sau cu noi toti, cu copiii lui poate. nici nu stiu, atat ca era linistit si preotul ne-a si mentionat asta in spusele de la sfarsitul slujbei. in rest, a fost ploaie si in cimitir pamantul naclait. sunt teribile aceste obiceiuri care inca se mai tin, desi e complicat. nu am gasit niciun barbat sa tina "marul", asa ca l-a tinut o femeie, care avea copii si isi dorea dulciurile acelea pentru ei. 

e greu. 

am gresit cu un lamultiani. am gresit.

#miedinceincemaibine

saptamana aceasta, mi-au pus capac: doua inecuatii, una cu puteri si una cu multimi; sase copii cu traume multiple,  pe care incerc sa ii invat franceza (o fetita de opt si-a supt maneca bluzei, pana la cot, timp de o ora); conferinta de presa la care au venit 4 ametiti, dintre care unul era al nostru; emailul tau de cacat; fuga prin tot orasul; foamea de miercuri; cele sasesuteoptzecidepagini pe care trebuie sa le termin pana pe douazeci, desi nu le-am terminat nici pe cele optsutepatruzeci din primul calup.