mix

m-am tuns dragut si am pornit-o prin ploaie, cam zgribulita ce-i drept. am cautat, in principal, floarea-soarelui si oi. am baut un suc de portocale, mi-am mai luat o carte din colectia lui HM si un semn de carte magnetic. (ceea ce o sa primiti si dumneavoastra atunci cand ne vom intalni la un tort cu mousse de ciocolata ). oile sunt din turta dulce, glazurate in carlionti albi. cafeaua - decofeinizata.

fufufonie

fufufonie = de la romeng. "fu fun", text scurt purtat pe mess de la unu' la altu, fiecare avand placerea de a mai adauga o fraza, un cuvant, o virgula.

"m-am dezbracat si m-am lipit de bara rece din mijlocul vagonului . deodata, mi s-a facut frig. un fior m-a strapuns pana in maduva oaselor . m-am cutremurat vizibil, de vreme ce, singurul calator de la acea ora, s-a ridicat de pe scaunul din celalalt capat si, cu pasi hotarati, a pornit-o spre mine, scotandu-si haina. avea in mana un cutit insangerat. banuiesc ca urmeaza statia si nu mai fac nimic. am ramas nemiscata...incremenind. rectific, cutitul era un vibrator. la cat de ciudata sunt cred ca mi-am gasit perechea. sau device-ul ala e cutit la un capat vibrator la celalalt. stai ca nu pot ca au intervenit tot felul de cacaturi...zise deodata individul ciudat descoperindu-si fata si mai ciudata, plina de cicatrice"

dans balans

cand imi pierd echilibrul, mai ales pe cele trei statii dintre momentul transbordarii si destinatia finala, recitesc de vreo trei ori pagina la care ma surprinde momentul instabilitatii, pentru ca mi-e frica sa-mi dau drumul, mi-e frica sa-ntorc pagina, mi-e frica sa ma clintesc, mi-e frica sa iti las doua randuri, mi-e frica sa (nu) explodez, mi-e frica sa dor. ma mai anima putin doar figurile noi. un doi trei, patru cinci sase; un doi trei, patru cinci si.

crampe

sa se stinga lumina! si lumina se stinse, dar nu afara, ci doar in capul meu, abatut si plin de apa, ca slanina dupa ceapa (!). vii? mai vii? si mai vii?  mai vii decat ce, cine, unde, cand, cum?

trebuie sa omor pisicile. de trei ori. si sa imi tatuez o floarea-soarelui pe palma stanga, iar pe palma dreapta un norisor pufos, din care sa se scurga trei stropi de ploaie pe tabla acoperisului lumii. unul pentru mine, unul pentru tine si al treilea pentru ce va sa vina.  o vina. ovina.

de martisor, eu vreau o oaie.

sur le pont

cu su(r)le si trambite il anuntara. ma uit la zambetul lui ponta si vad pisica de chesire. ca tot suntem in tara min(ci)unilor. stop.

origami

mai, mai, mai! ce mai panoplie! si femeile pot fi arme, chiar daca-s pliate/taiate/uitate frumos din hartii colorate. acum ma culc, constienta fiind de cosmarul ce-mi va scrasni dintii pe la 5 dimineata.

ni'c

m-am razgandit. marea si zidurile nu merg povestite. o sa le desenez.

e.si.v

o mâţă-ntr-un ghiveci este metafora perfecta pentru discursul tau actual.

"dar explodeaza odata!", m-a indemnat pe cand eram o bucatarie de vara in care, aiurita, lasasem gazele plitei deschise, trasesem usa dupa mine si-apoi tot apasam intrerupatorul, fascinata de bubuiala ce se isca sacadat, in interior, la fiecare doua minute. "macar ramasitele-alea or sa se aseze undeva."

maine iti spun despre mare, despre puturile ce rasareau in sus si despre resturile umane, spalate de valuri pe guri stancoase.

oi

te aflu mai maleabil si, insistand asupra celor doua-trei ipostaze gasite aiurea (si nu prea), ma incearca o vrere de a colectiona oi. in ultima vreme, dau de ele unde nici cu gandul nu gandesc si nu ma mai opun ierbii ce lasa in mine pajisti nemarginite-n pustiu.

l.e.: neaparat imi trebuie o oaie. cemp...NEAPARAT, am zis. plus cizme de cauciuc.

birocratie

mi-au pierdut hartiile, mi le-au gasit dupa doua saptamani si apoi m-au trimis cu ele de unde am venit. am luat problema in mana si mi-am numit propriul avizator. oricum secretara intelege mai multe decat toti ceilalti.

inuendo

de azi dimineata si pana acum te-am parcurs fara virgula printre fise si dialoguri conventionale de cateva ori ca fiinta duplicitara in povestile in care as vrea sa ma proiectezi fara chip doar in motto-uri cu vers alb pe fonduri colorate nu te mai pot sa imi vii brusc sa-mi stai si sa pier

visez si eu

m-am facut mica sub masa din restaurantul in care ne-am intalnit toate trei, "intru rememorarea vremurilor de alta data". alta data, am sa stau acasa cu creioanele mele. ele nu sunt hormonizate, nu rad zgomotos si nici nu cer vecinilor de masa sa le faca poze cu gura pana la urechi. sunt eventual ascutite, si atat.

prezint un nou simptom - furnici pe spate. tropaie si cotropesc. m-am gandit sa fac cate un desen la fiecare numar. am ajuns la 8 si am renuntat. nu vad rostul. nu-mi trec furnicile. nici macar nu obosesc, si-apoi esti prea departe. acum mi-a venit alta idee. mai analizez.

trebuie sa iti fac o schita. nu inteleg de ce perdeaua de dus trebuie pusa cu fata spre incaperea baii si nu cu fata spre cada. timpul in care sta desfacuta este cel petrecut la dus, de ce sa nu ma bucur de fata ei? cu trifoi mov si albastru.

am facut rezervari pentru august. ma vad cu o burta rotunda, in maieu galben cu bretele de dantela si cu o fusta usurica in imprimeu cu floarea soarelui, sandalele maro si parul strans in coada. visez si eu.

hachiko

un caine care practica sportul meu favorit. trist.

ci(n)ci(u)

e cinic. pardon, e cinci si azi e ziua in care practic sportul meu favorit. intotdeauna termin prima in cursa asta, asa ca, natural (miscandu-ma), voi spera la premiu, pana la 12 noaptea fix. la ora aia n-o sa-mi pierd condurul, ci doar trei minute, maxim patru, in care imi voi promite sa nu mai practic sportul meu favorit in zilele de cinci.

o pagina

decupez si trag niste banda adeziva in colturi. cu genunchii lipiti si ochii umezi, mazgalesc niste intiale pe langa. plus niste floricele; de genul ochiul-boului imi ies cel mai frecvent.

ntz

data viitoare cand mai ai brilianta idee de a invita la teatru personaje ca alba ca zapada, aminteste-ti sa te uiti in oglinda si sa spui "mai bine, nu".

intamplare

"uite modificarea, nu e modificarea" ma face sa ma emotionez, sa secret mai multa saliva, si ca atare sa vorbesc precipitat si cu precipitatii. dupa abundenta, ma asteptam ca cel asupra caruia am proiectat stropii sa-si treaca maneca frumos apretata peste fata, caci viteza-i de reactie lasa de dorit si deci, deschiderea unei umbrele i-ar fi fost imposibila.

dupa intamplare, mi-a cerut cuburi de gheata.

eh.he