joc

il anuntasem ca vreau sa ne intalnim doar pentru a-mi fi partener in jocul acela, asa ca aparu la ora stabilita, avand buzunarul jachetei plin cu bobite albe de hurmuz. era soare, stii si tu ca zilele acestea au fost calde. am mers o vreme pe una dintre alei, privind angajatii primariei care ornau casute din lemn cu crengi de brad si luminite. peste cateva zile, vom gasi aici vin fiert si turta dulce. de-abia astept. poc - prima bobita aruncata pe asfalt si zdrobita sub talpa ghetei sale.
ne-am asezat pe o banca aleasa de el, orientata spre lac. de ce m-as grabi sa ma intorc la cele (cel putin) 8 ore de lucru, in care as sta lipita de un birou - cresc un bebe cu.minte, am parte de amuzamente noi in fiecare zi, imi ramane suficient timp sa citesc, sa vad un film si sa-mi pensez sprancenele. niciun poc. si-apoi placerea de a gati a inceput sa creasca exponential. poc poc. am incalcat regula si am intervenit: doua pocuri? pentru exponential. prea...de tot. ah. si daca mai intervii, ma ridic si plec. n-am reusit sa fixez nicio intrevedere in urmatoarele patru zile, oamenii ce obisnuiau sa graviteze in jurul meu chiar au treburi importante. poc. nu-mi pasa. poc. ma straduiesc sa revin la forma initiala, imi iese, si ceea ce ma motiveaza cel mai mult este grija fata de propriul trup. poc poc. si o fina doza de narcisism. poc. si gandul ca as putea ajunge pe ultimul loc. poc. ok, deasupra lui. hm.
tbc. (poc)

to infinity and beyond 2:14

este evident ca fundul putului poate fi si terasa fara izolatie a unui bloc cu 8 etaje , poate fi si lunga ora de asteptare pentru a intra in direct cu niste sefuti de dincolo de ocean, care au uitat la ce ora mica au programat video-conferinta, poate fi si o banala stare de greata, crescuta brusc la cote maxime imediat ce iesi pe usa apartamentului si mirosul de ceapa prajita te loveste in moalele capului, ca doar na! vecina gateste cu usa deschisa ceva ce pare a fi varza calita; poate fi si grupul de mamici din singurul parc din zona, pe care le ocolesti abil pentru ca s-au identificat pana la cel mai mic amanunt cu pruncii lor, de nu mai stii cand se discuta despre bebe, cand se discuta despre mama, cand se discuta despre vreme etc.

dupa cum portavocea de mai jos poate fi orice, oriunde:

cronica pasarii arc

sonic wind - calexico
speechless - cibo matto
opening - philip glass
the gunner's dream - pink floyd
looking at the world from the bottom of a well - mike doughty
in our gun - gomez
waiting for my real life to begin - colin hay
starting over - crystal method
hallo space boy - david bowie
pepita - calexico

ecuson (ata)

„vous etes roumaine?!” pardon? cu on-ul nazalizat-scandalizat de rigoare – caci dupa-amiaza care incepuse minunat din simplul motiv ca parul mi se asezase perfect pe rotunjimile umerilor, iar in prezentarea ppt imbinasem culorile extrem de armonios parea a se duce de rapa, sapata instantaneu de o madama intepata, provenind de undeva de la scoala minelor din paris. „vous etes roumaine?!” pardon?!! din nou, caci ce surpriza, suntem in capitala romaniei, in sediul unei institutii, la o intalnire in cadrul unui parteneriat roman-francez si ma aflu asezata pe partea stanga a mesei, cu spatele spre ferestre, deci, pe post de gazda si in plus, gura-mi turuie in stanga si-n dreapta in dulcele grai romanesc. „le badge, il vous manque!!”
a.

dinte pentru

dinte