maini

daca n-ar fi patru, uneori chiar sase maini, doua maini s-ar lipi de liniile frumos curbate ale unui gat si le-ar frange.

inapoi in doi

am plecat pentru inca o ecografie si m-am intors dupa patru zile, cu un bebe sanatos in brate - semn ca bebeii vin cand vor ei, nu cand ii programeaza medicul, in functie de "seminarul de la viena". prima bila neagra a unei maternitati private, care este mai privata pentru unii si mai putin privata pentru altii, desi factura finala are aceleasi scoruri. conditiile materiale excelente, dar personalul angajat, cu aceleasi metehne de la stat, ca doar de acolo provin majoritatea. desigur, fiecare padure cu uscaturile ei, dar ma asteptam la mai mult profesionalism in relatia cu pacientul. despre neajunsuri insa in alt capitol.
sa ma bucur dara si sa mentionez aici mai degraba oamenii care m-au ajutat sa trec cu bine peste saptamana trecuta: dr. Silviu Butuc :):):), dr. Bogdan Alexandru :), dr. Hadi Rahimian :):):) si d-na Catalina de la ATI (n-am retinut numele :(, din pacate) - 10 mii de zambete, caci m-a ajutat sa trec peste durerile monstruoase de dupa anestezie.

pe ultima suta...

am in minte numai aceste secvente:

saptamana 37

pot rezuma foarte simplu starea de fapt: astept saptamana 38. apoi, mi se va comunica data, in urma unor teste. "bagajul" exista cat de cat, dar nu contine elementele celebrei liste, batuta-n cuie in maternitatile de stat. "hainele de externare ale mamei, hainele de externare ale bebelusului, produsele dvs. cosmetice si neaparat, cerceii". ah, bun. n-am intrebat inca ce marca de produse se vor folosi pentru bebe, dar nici nu-mi fac griji din pricina asta, copilul va creste intr-o camera de bloc dintr-un cartier in care tipa pescarusii cu noaptea-n cap si nu intr-o bula sterila.

maternitatea privata pare minunata, ca un cer senin de noapte, pe care se vad doua luni, cea in plus fiind cea promisa. de cate ori am mers, mi s-au pus sosonii de plastic in picioare, insa la o ecografie, am asteptat pana ce au intrat pe rand alte paciente, cu alt grad de prioritate. metehne. plus glume. proaste. in timpul ecografiei: "2kg 400, ramane?" pardon? "ce, n-ati mers pana acum la piata? ramane sau nu ramane?" oh, mi se ridica o spranceana. nu pricep cum de aveti atatea paciente, imi spun in cap si nu raspund nimic. l-as concedia, dar nu e medicul meu, ci doar unul care se pricepe mai bine la ecografii. anestezistul: "fetita? e bine, fetitele sunt mai inteligente...pana la 14 ani." mda. o moasa: "fetita? o sa semene cu tati si o sa il iubeasca tot pe el." wtf?! e un scenariu?! salvarea mea se iveste sub chipul medicului ce va realiza cezariana, altul decat cel care mi-a urmarit sarcina. sunt atipica, imi spun toate amicele mele. intre pacienta si medic se creaza acea legatura sufleteasca, te simti parasita fara medicul tau. nu ma simt nicicum.
sunt doar deseori amuzata de gadaliturile de sub coaste si de freamatul vesel al unei burti din ce in ce mai mari.

floarea soarelui

consemnat in alti ani drept "iulie obsesiv", acest iulie ma gaseste mai serena ca niciodata - as putea spune la inceputul unei nuvele, narata la persoana I. si-i zic "acest" caci mi-e prieten, nu prietena si nu i-as fi putut spune "aceasta iulie obsesiva", caci imediat mi s-ar fi infipt in minte si-n suflet imaginea unei femei dezlanat de nevrotica.
mi-a fost si-mi va fi o luna nebuna si draga, din ce in ce mai draga, dupa acel 15 iulie, privit deocamdata, adica cel putin azi, cu lejeritate.
stralucesc.