si totusi

simt un nod in gat cu fiecare zi ce trece, desi, cu fiecare noapte ce trece (cu bine), ma simt tot mai despovarata de greul zilelor de ieri. ma gandeam ca va fi doar o vizita de trei zile intr-un spital decent, cu toate detaliile stipulate intr-un contract limpede, ce mai conteaza cine manuieste bisturiul.dar azi, dupa ultima intrevedere cu medicul curent, m-am simtit a nimanui, unde naiba ma duc, cine are grija de mine...e doar ultima luna si sentimentele sunt amestecate, as vrea un salt in timp, sa fie acum sfarsit de iulie, sa fiu la mine in pat, sa fie la ea in patut, sa fie bine.