inca

se mai ivesc daruri. daca pana la primirea ratelor mandarine, socoteau unu plus unu ca fiind zero, acum incepura sa chibzuiasca la alternativa anului viitor, care ar putea foarte bine fi -  unu minus unu egal patru.

tt dr

riseandshine

i see pain in a small red sport car of two seats, in a small glass of red wine, and in a small red smile and so (small) on. se reduce totul la mic si doua poze intr-un telefon lat nu fac decat un gol, de unde unu plus unu egal zero, cum bine vorbea vrajitorul despre serpii ce se-nghiteau reciproc.

"daca stau in preajma ta, nu-i deoarece am credinta ca in spatele monstrului pus pe harta (:p) se afla un suflet cald, sensibil si dornic de iubire. nu. ma invart pe aici, doar-doar monstrul atatat o scapa din ghearele sale o zgarietura, si-apoi izul sangelui cald l-o inversuna si invartosa spre trupul meu moale."*

* Povestea monstrului meu, by R&S

feri ciri mici

toate s-au legat in sfarsit, cred ca a avut si ea o satisfactie, acum "in prag de sarbatori". am repetat obsesiv ca e singura, e singura si bolnava, de fapt vorbeam despre singuratatea mea, proiectand-o intr-un alt context, la fel de palpabil. as fi vrut sa pot varsa tot, sa-mi bag doua degete pe gat si sa vomit pur si simplu, cand am dat de schita aceea ce-i surprinde libidosenia, cu toate liniile, si virgulele si punctele ei.

apoi i-am comunicat ca mi-e dor (normal) mai ales de discutiile noastre. ca am vazut filmul cu creaturile albastre, atat de aproape de mine, si-apoi ca l-as fi vrut comentat de el. ca....trec de zona de mucegai si umezeala si ma indrept pe stradute mici si necunoscute, catre o casa spatioasa cu o singura incapere mare, cu geamuri largi si un birou mic, cu un geam oval. fara etaj.

in metrou, s-au asezat in fata mea niste buze cu colturile ridicate. si am fost fericita, le-am privit pana m-am saturat si am fost fericita.

acte

actul 1 s-a dus.

daca el stie ca e ea si ea e sigura ca este el, atunci actul 2 devine mai ciudat decat si-ar inchipui orice spectator cu imaginatie bogata. unii ar putea crede (chiar si el, de fapt), ca ea are o doaga sarita si ca, in actul 3, ar putea recurge la gesturi negandite. gesturi nebunesti.

actul 3 bis nu ar fi decat o alternativa. cea mai cu.minte. "actul 1 s-a finalizat si gata".

actul 4 pica in extreme. ori prea fericit, ori preafericit.

sfere

anul acesta au primit un bradut in ghiveci si, in plus, doi dintre prietenii lor au venit insotiti si-n centrul atentiei au fost cele doua fete, marfa noua pentru serile traditionale deja (4 ani); colinde si vin fiert, plus placinta cu mere, coapta in fiecare an, pe rand, de alte maini, anul acesta mai buna decat altcandva. cadourile simbolice si haioase, caldura ametita din casa batraneasca de la marginea bucurestiului, dintr-un fost sector 8. ger si zapada shfac shfac shfac, in ritm alert pe obrajii inghetati.

dupa dusul fierbinte, inca mai simtea fiori reci pe sira sipnarii; aruncase toate obiectele de toaleta de pe etajera de la oglinda, intr-un acces scurt de isterie - frustrarile adunate in timpul saptamanii facusera poc. corpul de alaturi parea (pare) o anexa a camerei, inert, rece si afectat de mucigai. eu as fi vrut sa prelungesc atmosfera de dincolo, nici macar nu-mi venea sa plang (de ciuda, nu de altceva), in final pot sa fac toate lucrurile astea maine, sa ma bucur singura, ma descurc oricum.

am terminat padurea norvegiana si luminitele sunt aranjate la ora asta, e pranz si am sa ies si pe-afara.

pot fi bine.

dr

zapezi

nu mi-au trebuit prea multe pentru a crea ambianta potrivita unui sfarsit de an. odata cu ea, am antrenat si piticii morocanosi dimprejur, la dans si zdranganit de clopotei (si fie vorba intre noi, unora dintre ei, amestecul de rosu, verde si bomboane cu lichior nu li se potriveste deloc). 

suntem fericiti in masura in care ne dorim asta, asa mi-ai spus, si azi, pasind pe urmele celorlalti, cu fulgi pe buze si nasul inghetat, am zambit sub bucuria zapezii si m-am gandit la tinuturi mai inghetate. care nu mai sunt.

vremea are vina

pam, pam! starea de beatitudine continua. omatul e de vina, precum si dup-amiaza petrecuta in compania unui cd rulat si derulat de trei ori, timp de doua ore si jumatate, plus un lichid negru si onctuos, cu gust de malt caramelizat. nervii sunt intinsi la maxim si stau sa faca plici, dar zambetul meu este intins peste ei, peste maxim, deci acopera pliciul cu sclipiciul. in plus, ma simt ca pe autostrada soarelui, in drum spre soare evident, blocata intre un suv alb si o broasca verde, pe care nici nu e necesar sa o sarut, caci este la picioarele mele, cu toata lista de dorinte bifata. fara prea mult ajutor din parte-mi, dezordinea lumii este data peste cap, de trei ori iarasi, metamorfozandu-se intr-o ordine calma, ce afiseaza un zambet larg, linistitor.

buna seara.

ma car

s-ar parea ca toti harciogii, plus doua-trei veverite au visat sa viscoleasca, asa cum desertul viseaza apa, ziua viseaza noaptea, soarele - cerul fara nori etc. in loc de patine, si-au pus lanturi si in loc de fulare si manusi, si-au tras blanita pe spinare. macar e veselie.

got it

i've got a freak flag. i just don't fly it.

alchimie

n-am citit nimic, in schimb mi-a poruncit sa-mi scriu la ce visez. oho, asta e simplu.

daca pui un cub de zahar intr-o cafea fierbinte, ce se intampla? dispare cubul. ha! (made in "mozart and the blue whale") nu. se transforma cubul, cafeaua absoarbe cubul, cafeaua asimileaza cubul, cafeaua se indulceste. m-a induiosat paralelismul. "ce frumooooooooos!" dar daca pui un cub de gheata intr-o bautura de consistenta supei calde (de piersici cu nori)? prin analogie si in mod logic, bautura devine mai rece.

din ce in ce mai rece.

qed

lift me up

am de gand sa ii scriu pe un biletel ca acest capitol s-a incheiat si intrebarile despre el sunt de prisos. ma va pune sa il citesc cu voce tare, in fata unui auditoriu atent selectat. cuvintele se vor opri in gat, innodate in lacrimi.

toata ziua am perceput un soi de eliberare a tot ceea ce sunt: simtaminte, atitudine, reactii. dar cred ca e doar efectul lui "sunt puternica".

chiar sunt.

metode

focus, focus!

imediat ce gandurile o iau pe de-alaturi si in special, in jos, recurg la a-mi descrie cu precizie si amanuntit obiectele din fata ochilor, actiunile in care sunt implicata la momentul apucarii unei carari anapoda, dar, pe deplin de inteles. (a?) astfel, acum prind farfuria si ating buretele roz de vase de axionul verde din cutia aflata pe suportul din stanga, ma intorc spre farfurie si ating suprafata fumurie a acesteia in miscari circulare, spuma face rotocoale placute, cam cinci in medie, intorc si fundul farfuriei, aceleasi rotocoale, apoi las buretele si plimb farfuria sub jet, intorcand-o pe fata si pe dos, de vreo 6-7 ori, apoi o pun in suportul rosu  de scurs, intre o cana transparenta in care de obicei beau lapte si un castron galben in care mananc cereale si trec la urmatoarea farfurie, dar inainte de asta, nasul imi picura si-mi intrerupe circuitul descriptiv brusc - de ce-mi picura nasul? pentru ca plang? nu, nu, nu (da, faza de negare), farfuria mica, fumurie, buretele roz din axionul verde, jetul de apa prea fierbinte, inca putin, faianta in gri rozaliu, totul e roz, servetelele de hartie miros a lamaie, sunt cam aspre, imi zgarie nasul, ar trebui sa mai frec putin tocul usii, noptiera de lemn, crema de maini se sprijina de o veioza crem......

apoi fata insfaca tarusul si-l puse in spate. era cumplit de greu, o cocosa, dar efortul de a duce aceasta povara o indeparta de la celelalte ganduri. porni pe nisip. alesese sa mearga pe plaja din pricina orizontului nemarginit, zgomotului puternic al valurilor, straduintei intetite de a pasi pe solul afanat. din cand in cand, rar, cand apasarea ameninta sa-i apropie genunchii de pamant, se oprea, infigea tarusul cu ultimele puteri, si se ghemuia la baza lui, sprijinindu-se ca pe umarul unui prieten drag. atunci privea marea si apusul soarelui, si-un vanticel sarat ii mangaia fata si-i flutura parul, intru amintire.

noapte buna.

cu genunchii juliti

ma gandeam sa iti povestesc despre cum mi-am julit prima oara genunchii. au trecut doi ani de atunci. daca ma intrebi de ce atat de tarziu, explicatia e simpla. mai cazusem si in alte dati, dar atunci, cu doi ani in urma, m-a(m) trezit. e adevarat, am cazut pentru ca m-a impins cineva. din greseala. si-a cerut scuze apoi si m-a ajutat sa imi opresc sangerarea. a stat acolo, langa genunchii mei, pana azi. ii cunoaste pana la os. azi a plecat. si eu simt durerea pana la osul ala nenorocit, de-mi vine sa il sfarm. i-am spus ramai cu bine, cu picioarele bine infipte in pamant si capul ridicat. nu am cum sa ii promit ca n-am sa imi mai julesc genunchii. "ai grija de tine". ma voi stradui.

urme

pfuuu... sunt o minune. asa-mi place sa adancesc cu dalta urmele abia perceptibile lasate de felurite personaje pe drumurile mele!!! dupa aia ma plang, ca-s prea adanci. ntz ntz ntz.

vreau sa vina frigul, sa pot purta manusi.

patra*ti

poate ca daca as trasa in jurul meu un patrat, mi-ar fi mai bine. unii ar numi patratul - celula; eu l-as considera doar un patrat al sotronului in care stationez, pentru ca ma doare spatele si nu ma pot apleca dupa pietricica. tu ai facut ordine in patratul tau, ai facut patratul in ordine, atat de perfect, incat ti-ai primit recompensa - cadoul. capul meu patrat nu percepe ordinea ta. a ramas perfect blocat intr-o fereastra uitata. patrata.

strange

ma strange faptul ca e deja 12 si eu sunt tot in fata monstrului, care se iteste mai mare, si mai mare, cu fiecare 12 ce trece. deja s-au dus 3.

ma gandesc la noi solutii. la momentul asta, substitui obisnuinta de a astepta in fata geamului cu citirea articolului de prima pagina din le monde. sa nu pierd totusi rezonanta din "j'ai envie de toi". odata si odata o sa renunt. cand o sa crape monstrul. cand o perui plopul.

bum!

(piei) drace! eu chiar as putea scrie despre mine, daca n-as scrie despre mine!!