norah jones

~

sunt momente cand nu ne intuim sub nicio forma. tu taci, iar pe mine ma doare. ma doare cam 20 de minute, pentru ca dupa aceea intervine ratiunea, care imi insira cu prudenta, motive si fapte. dupa ce se instaleaza linistea, imi promit sa-mi tin reveriile numai pentru uz personal. astfel, cand ai sa pleci urechea, va fi numai pentru a primi sarutul meu si nimic altceva, ce te-ar putea obosi.

time out

paginile se scriu de la sine, datul peste cap e numai in povesti.
ce pasi! drept insiruiti, raman in spate, cand in stanga e un gol si in dreapta e un sir de margele ce viseaza un fir, un gat si umeri cu bretele diafane ca franghiile unui leagan pe puntea dintre doua ganduri. ma-ngan pe varfuri. ce pasi pe sarma, fara de urma, ce pasi. 

black grey white

I need neither a handsome bad man nor a handsome cop to watch a TV series. but the one that recommends it, well, he must be absolutely handsome. “and he is”, added my monster during pms, and then she turned on the laptop and started staring at the three little dots, waving in black, grey and white. as most of her thoughts.

3&5

nu m-am potrivit deloc in faldurile zilei de ieri, pur si simplu nu am incaput.

cald

mereu ma uit nedumerita dupa butonul de postare noua, imi ia cateva secunde pana il gasesc, la fel cum mi s-a impamantenit obiceiul sa ma uit dupa un buton de share, atunci cand imi place unul dintre textele tale, desi fiecare l-ar placea sau nu in felul propriu, nu cred ca ar fi aceeasi bucurie, de unde si inutilitatea oarecuma a butonului de share. iulie asta e plin de surprize in fiecare zi - tu nu le-ai intelege asa cu siguranta, pentru ca sunt lucruri mici, iesite insa din rutina zilelor de vara, zilelor cu bebe, ultimelor zile.

neasteptata vizita s-a materializat intr-o carafa cu suc proaspat de citrice - lamai, lime, grepfruturi, portocale, gheata pisata si cateva boabe de coacaze, "picaturi de culoare". "as putea totusi sa adaug un strop de votca?", mi-a venit in minte, n-am indraznit sa-mi exprim gandul cu voce tare, era atat de absorbit sa amestece fructele in "proportii potrivite". "potrivite cui? e o simpla citronada, picul ala de votca ar fi facut diferenta". "e prea cald pentru alcool". e prea cald pentru tine.

nu

am sarit o zi  (o sa mai sar si altele), ceea ce in obsesivul iulie capata amploarea descoperirii unei a doua luni (tot un? o? iulie), itzita, nu inghitita, iscata, demascata, demachiata. imi repugna indicatiile din regie, punerile in scena, podiumul in sine. pot sa-ti vorbesc dintr-un colt al camerei, din pragul usii, din sandalele mele cu varful acoperit  (intotdeauna la asemenea intalniri), dintr-un buzunar aplicat sau o manusa de plastic. dar sa inauguram puntile si sa definim granitele ludismului, inainte de a ne deda calambururilor ieftine. 

flashback

palavragesc cu partenerul meu de calatorie, ii spun vrute si nevrute, e racoare in masina, ma imbie racoarea, nu el, si turui in stilul meu caracteristic, pana incepe sa ma doara..."stii, data trecuta am dormit tot drumul..." imi spune. ok, am priceput, il abandonez (sau el pe mine?) si incep sa fiu atenta la peisajul din stanga, din dreapta, din fata. in fata se afla o pasagera blonda, ce priveste monitorul unui laptop, mananca un baton de ciocolata si zambeste, vorbeste la telefon, isi ridica picioarele pe bord, scoate o carte, o rasfoieste, dar telefonul invinge, vorbeste, vorbeste...imi lipsesc cozile aurii ale lui a, vanturate pe langa gatul meu.

las copacii sa curga.

suntem cazati intr-un apartament. intru si ma sperii de propria-mi imagine reflectata in oglinda de pe hol. din pricina spaimei, imi reiau traditionala scotoceala, dupa perdele, prin unghere ascunse, debarale si balcoane. sunt in siguranta.

micul dejun ma uimeste cu feliile de paine, pe care este deja intins pateul. 

sincopa

e pe drumul cel bun spre abrutizare, singura diferenta dintre ea si un echipament de pe lista cu masini-unelte fiind configuratia fizica. 48 de minute dintr-o alta zi de iulie, intrerupte de tipetele copiilor sai, molesiti de caldura si alergatura, intr-un parc mic, pus intre patru blocuri, incinse de soare.

putin

un scor extrem de mare pentru o finala, adauga si continua sa-mi vorbeasca pe aceeasi tema, numai pentru ca ii pomenesc cum, din intamplare, am vazut primele doua goluri. ziua secunda din iulie si, conform obiceiului, bifez al doilea subiect obsesiv, fiinta ce-a stat in fata mea in dimineata aceasta la 11, cu un pahar de vin alb rece si o felie de tarta cu piersici (e vremea lor) si care m-a numit atatia ani la rand "his raisin girl" din cauza propriei sale fascinatii pentru tori, desi n-am nici par rosu ondulat si nici framantari de artist. te-ai schimbat. putin.

aceeasi luna

tag: iulie obsesiv