am trecut de prima parte a noii carti a lui houellebecq, tot asteptand "sa inceapa". probabil ca tonul mai moderat fata de celelalte, mi-a transformat parcurgerea paginilor intr-o simpla lectura si nu in traire a randurilor. insa prima parte e doar un sfert al romanului si-n consecinta, sper. ceea ce m-a uimit insa a fost samanta cartii, a titlului, orice obiect banal poate deveni o metafora pe care poti construi. mi-aminteste de fuga mea de traiul cotidian al copilariei.
la 8 dimineata sunt pe strazile din cartier, adulmec, privesc, ating, in general, legume si fructe, frunze si banci. ma preocupa fetele oamenilor, ce trec puhoi spre statia de metrou. insa, imi vine greu sa privesc mame si bunici ce poarta prunci in carucioare. la 8 seara sunt intr-un pat, cu ochii tinta spre geam, cu mainile pe tastatura, cu gandul ca in curand toata intimitatea asta o sa-mi dispara, aici, in camera aceasta va mai fi cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu