O-O

continea o eroare prin omisiune si oricum, i-am facut o poza inainte sa-l demolezi.

scenarii

...in care mai si ninge.
acum e mult mai bine, pentru ca imi aparusera in minte o droaie de mame care isi roaga pruncii cu: "sa-ti dea mamica oulet? biscuitel? laptic? etc".
dupa asta, m-am pomenit ca visez o insula (probabil una din aceea cumparata de cei patru romani plictisiti de alte achizitii) in care doamnele de 50 aveau parte. spre final, un sot trage de maneta si insula e acoperita de lava. scapa cine poate, nu cine trebuie, caci cine suntem noi sa judecam.

si

am incurcat cuvintele si am citit "fundulet". cat despre limba, i-as baga mana in gat, as trage-n sus si i-as incolaci-o-n nod in jurul gatului. apoi, fireste, as pune-o pe colacul incalzit la maxim si as apasa toate butoanele din stanga, sa se orgasmizeze la nesfarsit.

intr-una din seri

cand a iesit de la baie, avea camasa, cu primii doi nasturi descheiati, scoasa peste pantaloni*. in mod obisnuit, fiind seara, m-ar fi intrebat daca doresc putin vin si i-as fi raspuns afirmativ, aratandu-i cat. cam doua degete. in chip neobisnuit, mi-a pregatit o limonada si m-a intrebat daca ma dor picioarele. i-am raspuns ca da, numai ca sa-l bifez si-n ipostaza asta. s-a asezat turceste pe covor, in fata mea si a inceput sa-mi maseze talpile, sorbindu-si vinul din cand in cand. din cand in cand, mana ii urca spre gambe. eram numai liniste. doar umblasem umar langa umar jumatate de zi, nu fara folos.

* bygone: observand aspectele acestea, in conjuctura actuala, am zambit amar - mi s-a spus mai demult ca, in ciuda stradaniilor mele, nici macar o camasa din pantaloni nu fusese scoasa. ma straduiam prea mult, constat.

hiper

mi-a adus un cozonac, la care m-am uitat ciudat pret de cateva momente stanjenitoare, pentru ca, pe de-o parte, asociez cozonacul sarbatorilor de paste si craciun, iar pe de alta parte, dimensiunile sale depaseau marginile oricarei tavi pe care mi-as fi putut-o inchipui in contextul poeziei aleia cu "pepenii cat casa". am zis multumesc si dupa ce a plecat mi-am oprit doua felii, iar restul l-am impartit unor copii. nu m-a incercat niciun sentiment de vinovatie, ar fi fost pacat sa se usuce intr-o punga din dulap.
vroiam sa punctez ca deodata, portiile de mancare ce-mi sunt oferite sunt mai mari, sunt cu varf, le vad cum se inalta, semete, intre o furculita si un cutit. ma astept ca, in final, sa mi se puna in fata direct oala cu mancare sau tava cu friptura scoasa din cuptor.
mda.

EN love

PS la orizont ma zaresc ca o bulina. nicidecum precum un punct.

loc

opreste-te! ma simt bombardata ca o cladire din centrul vechi al unui oras de-abia reconstruit. si-mi pasa de fiece farama de zid ce zboara cat colo, ici-colo, acolo si dincolo.
s-a stapanit pana la pranz, apoi a sunat. din pacate, in loc de glasul ei vesel, in receptor se auzea mai mult vantul, in privinta caruia fuseseram avertizate deunazi. totusi mi-a povestit amanuntit despre masura autocontrolului sau invers proportionala cu varsta. am prins doua cuvinte din cinci sau sase, ca intr-o telegrama. mai bine iti scriu cand ajung. da, mai bine. citesc cu placere.
daca incepe sa curga, am sa-mi pregatesc o ceasca de cacao cu lapte si o sa stau locului intr-un fotoliu cu brate lungi.

saptamana 16

buna seara. sunt ludica, am implinit 59 kg si tocmai ce am trecut pragul celor 4 luni. am luat 4 kg in 4 luni, dar este irelevant pentru ce va sa vina. cica.

la momentul acesta, sarcina se rezuma in cazul meu la ce anume mananc. am trecut prin tot felul de etape, fara pofte exgerate si am ajuns in aceasta faza, in care imi face placere hrana usoara, fara prajeli, ca de exemplu cartofii copti, cu emmental si muuulta smantana sau lapte cald si covrigi de buzau (ceea ce mi se pare imbucurator, dupa ce in primele trei luni visam de la bors si varza acra la mancaruri cu sos). 3 portocale, 2 kiwi, o banana, un iaurt, un patratel de ciocolata neagra si 2,5 l apa intra obligatoriu in portia mea zilnica. beau si sucuri de legume, in care NU, nu-mi pun sfecla, din motive personale.

burta incepe sa devina vizibla si toate persoanele care se infig si pun mana pe ea, fara ca macar sa intrebe, sunt trecute pe o lista neagra. cele care cer voie, sunt refuzate nepoliticos.

nou-nascutii mi se par foarte mici, chiar daca au dimensiuni normale pentru un bebe de o zi. mie mi se par mici, mici si ma trece un fior rece pe sira spinarii cand sunt langa un asemenea bebe. dar pentru ca mai sunt inca 5 luni, il alung destul de rapid si NU, nu intru in panica.

altfel, este inevitabil. cand iti zaresc burta, toti incep sa dea sfaturi si sa iti povesteasca experiente personale sau auzite, in general despre nasteri dramatice. ignore, ignore, ignore. m-am cam izolat si sunt ok cu asta.

ah, si mai e o intrebare. " ce e?" habar n-am, deocamdata.