2 1/2

ce papadia campului fac?

bradley cooper is needed here.

meme cepe pietre poc

vrei sa iti scriu ceva?
ma socheaza rapiditatea cu care se pune in functiune aparatul de partid. scot ca din joben postere, bannere, headlineuri atat de iute, de parca asa planificasera - schimbare dupa schimbare.
infiorator.

alice in tara spontanului

ce-mi place asta cu "spontanu'". eu trec prin zona, las un zambet agatat de clanta, tu ajungi peste patruzeci de minute, gasesti zambetul si esti mahnit ca nu ai ajuns in zona cu patruzeci de minute mai devreme. bei un pahar din vinul meu rosu, iar eu ma gandesc daca o sa mai gasesc vinul meu rosu pana la urmatorul "spontan" reusit.

ai fi crezut ca la patruzeci mai pot avea inca reverii in care sa scap cu totul?!

din ce in ce mai des imi imaginez cum cazi

am luat cu nonsalanta para ramasa pe o farfurie, la o conferinta prezidentiala despre zahar, la care am aterizat iarasi gratie ei. am plecat, eu si para, si pana sa ajungem la aleile insorite era cat pe ce sa ne calce un logan pe trecerea de pietoni, cu tot cu semaforul verde pentru noi.

polenizata pana in porii firelor de par, am omis o propozitie ieri, dar astazi mi-a staruit in minte si inca mai calca iarba pe acolo: "v-ati suparat pentru ca nu v-am luat pe toti, dar acestea sunt niste nimicuri cu care nu imi bat capul." in sfarsit, un fir de adevar razbate balivernele indrugate de trei ani incoace. hai, sa iti fie de bine!