rest

am (re)vazut. am vazut colturile ridicate ale buzelor unui barbat nervos pe un peron.

fu

n-am facut asta. mainile s-au uscat. am sa ma limitez la a asculta doar aici, inauntru. afara este mult fum. numai fum.

caderi

ce bizar sa vezi in aceeasi zi doi oameni cazand, unul alunecand pe o frunza lipita de mozaicul umed, altul, dintr-un singur pas, izbind cu tampla muchia ascutita a unui pervaz, atat de tare, incat sa fie necesare copci; si-apoi, desigur, alunecarile zilnice, care-ti suie stomacul in gat si-ti dau senzatia de mountain rousse si de voma, desigur, desigur.

(scurt)circuit

on off on off on off. clicaitul si ticaitul ce-i mai gadilau urechile, altfel mana i se lipise de butonul inghetat. la on, muzica izbucnea violent si capul i se misca stanga-dreapta aproape fara sa vrea; cand trupul incepea sa se clatine, avand ca punct de sprijin numai palma inghetata pe buton, strangea spre off si-ncremenea in liniste pana ii amorteau picioarele. si tot asa.

loz

varful creionului a pornit-o de zalud si a schitat un zambet. ce altceva ar fi putut face, prapaditul?! l-a tot intins, pana seara, cand s-a plictisit, in ciuda bucuriei pricinuita siesi.

tomniu

macar ora asta in plus sa mi-o fi dat-o de la sine. eu nu cer, tu imi zici hai...o zi frumoasa. contra cronometru, imaginez o scena, e simplu toamna, cadrul contine intotdeaua castane, plus lumina filtrata prin frunze-n mozaic: galben, portocaliu si rosu. ma imping spre noiembrie cu viteza melcilor adormiti, rasfoind o pagina, cunoscand un zambet, fluturand o geana, lacuindu-mi unghiile, sarind un sotron.

flsfl

o culme ar fi ca prietenul imaginar sa iti ceara bani cu imprumut. dar deasupra culmii, unde se afla culmea fericirii, ar fi sa ti-i inapoieze.

(t)urma

"cred ca ii e frica", zise vulpea si apoi adauga ca "e mult mai bun decat HJ datorita verdelui. verde, maaai, apoi cand spui verde, nu te gandesti automat la un brad semet, pe-o creasta de munte?" nu. mai curand vad un broscoi pe-o frunza de nufar. verde." insatisfactia de la sfarsitul  dialogului de seara aduse vulpea in pragul unei asemenea disperari, ca se apuca sa rontaie morcovul, pe care il pastrase in cutia frigiderului intru cu totul alt scop. pe urma se gandi ca-si facuse un bine, ii slabise vederea de-un ceas incoace, de cand pornise sa-si holbeze pupilele la posterul lipit cu banda izolatoare pe unul dintre peretii garsonierei. dincolo se stinse lumina. se inverzi si o lua cu rau. de la stomac, nu de la morcov. iar plecase la culcare inaintea ei, asta insemna ca-si spalase coada si urechile inaintea ei, asta insemna ca era codasa. se tot aprindeau becuri in alte scorburi, dar ce folos, toate erau la etaje inferioare si nu mai conta. scurgerea e-ntr-o singura directie. bleah. hai sa adorm cu gandul ca urma scapa turma. de vulpi, broaste si alte lighioane. urma din beat. din repeat. noapte buna.

desira

desira.desire.desirer.

trag de ita ce s-a itit, intr-un moment nepotrivit :D, numai asa, ca sa fie mai cu mot; si tot trag, trag, constienta ma aflu si gandesc ca se desira si se va sfarsi, dar important este ca dirijez cu dibacie potrivirea firelor in ghem.

:)

ihim...shhhhhhhhhhhh...

tripping

FOR NOW I'VE HAD ENOUGH FROM YOU/I'M DONE AND SO ARE YOU/GO SEE WHAT YOU CAN DO/THE UNIVERSE IS EXPANDING cu caps pen'ca tip refrenul de la no.2, numai bun pentru reactiile mele emotionale la niste prapaditi de stropi, zvarliti de-o masina in viteza ce era sa ma calce pe o zebra, pe care-mi cazusera toate merele puse in punga de plastic de 20 de bani de o tipa cu parul roscat si unghii vopsite in negru. cumar fi sa te trag de par si sa-ti smulg sortu(letu)l, doar asa, de dragul de a auzi materialul textil sfasiat pana la piele?

alta

ti-o fi suficient un gand, asa cum imi este mie? mai am si o banca pe prima alee secundara din dreapta, cum intri in parcul k, un decor de toamna tarzie, o pereche de manusi multicolore, cu varful degetelor neacoperite, un varf de nas rosu si un breton cam lung. plus un monolog. "domnule, acum ca v-ati induplecat sa va asezati pe aceasta banca, ce-mi apartine pana in maduva lemnului sau vopsit in maro, binevoiti a ma asculta pana la capat. eu chibzuiesc fiecare clipa dupa bunul meu plac. caci va plac, nu incape indoiala, si faptul ca v-am invitat in perimetrul bancii mele este dovada. nuuuu, nu trebuie sa va miscati! liniile vor deveni difuze pe hartia umeda, si tocmai asta incerc sa evit - echivocul. De aici si toate intrebarile mele puse, nepuse, nespuse, sus-puse, supuse. Da, puteti vorbi, buzele intepenite ma crispeaza, numai nu va miscati umerii si bratele, va rog, imi sunt cele mai importante curburi. sa incetez? agitatia mea va intareste? nervozitatea? oh."

doua taceri. trei linii difuze. o banca. a(l)ta, de fiecare data.

unzip

asa-mi tuna cateodata sa-mi senin in ea de toarta. sa-mi man macu-n farfurie si sa-mi pun pe ochi tichie. sa te spanzur de o geana si-apoi sa o iau la goana, calarind o frunza beata. depravata.

ca picata

*luzii (inceput la alegere)

arsura din crestetul capului si durerea din capul pieptului, capu'asta-i peste tot, evolutii fizice in ultimele doua saptamani. ce mai progres, ha! in aceasta zi ma sacaie plecarea ta, mai mult decat in zilele ce vor urma, cu siguranta, caci, dupa cum stim, timpul face minuni, si voi mai sunteti o multime, si fara. si oricum strugurii sunt acri si iarna e deja aici, asa ca, ce dracu' mai conteaza?!

*iluzii, aluzii, concluzii

na!

eu o sa stau aici pana cand s-or toci muntii, asa sa stii. si intre timp, nu, nu ma risipesc.

(l)ostil

caldut totusi, in ciuda ploii si a noroaielor, pe care le-am topait in drumurile mele lungi, fredonand still lost, still lost, stilllost, stilllost, ostilllll etc. pana cand am stabilit ca starea de "pierzanie" fara tinta si tenta nu-i de lepadat,  sunt usurica si nu-mi pasa de nimica. momentan, ma bucur de cele 480 patratele numarate in topaiala ploii de juma' de octombrie. hai sa iti recit.

anunturi

m-am pierdut, ma declar nula. ei ma gasesc numai in lucrurile de pe masa. eu sunt numai lucruri. si bani, sunt si bani. plus mancare, rufe  calcate si facutul/desfacutul patului. de fapt, nu sunt.

cripinait

I eat my brain and I call the police. Inghesuiala, ceai fierbinte, insigne cu oaia, groove si imagini amestecate, aglomeratie si "somn usor in cor" cam pe la 3. Bile albe: the elephant girl, sentences to learn english, scary therapy  si pauzele muzicale.

va urma

macin tristete ca o moara stricata.

dragalasenie

fetita puse castana la pastrare intr-o cutie de pantofi.

minitext

odata am citit o parte a gandurilor cuiva, dar genele ochilor mei au facut prea mult zgomot trecand peste randuri. gandurile cuiva s-au speriat si s-au retras fara prea mult zgomot, printre randuri.

(r)evolutie

imi venea sa scriu "cap ou pas cap", pe urma l-am gugaluit intr-o doara si toata lumea o trage pe "cap ou pas cap", asa ca eu nu mai mi-o trag pe cap, mai ales ca am inceput ziua cu o injuratura la adresa ochelarilor mei (ca na! alte defecte nu-mi gasi asa fugitiv nenea ala tiganos care traversa strada uitandu-se in balarii, in balariile unei florarese asezate fix in mijlocul unei treceri de pietoni)si am sfarsit-o tarziu cu alt nene tiganos care nu stia ca metroul franeaza in statiii si de-aia tre' sa te tii de bare, altfel ajungi fix pe botul pantofilor mei sport gri. dar pornisem de la cap(ul ala al pestelui care se impute), ca de la cap mi se trage si am vazut iarasi o pagina stearsa si uite-asa am ajuns la concluzia ca pas peste compromis, si am dat send, si uraaaaaaa! traisca revolutiaaaaaaaaaaa!

petice

ca mi-am uitat insemnele pe noptiera am realizat abia cand sa ma sprijin de bara rece a trenului. nu e mai ciudat decat atunci cand le port in compania stridenta a personajelor imbracate in mov. am scris trei randuri, manata de porumbelul care mi-a aterizat la picioare, nauc si el, zburatacit de-un vant ce-acolo sus o fi mai rece. mai esti trist? pentru ca as vrea sa te intreb de conferinta, incantata de gasirea subiectului. mai esti trist? pentru ca, inima larga si egoista, as putea sa te strang in brate, dar nu pentru tine, nu, pentru mine, vrere blanda de atins. mai esti? numai tafnos si tachinand te recunosc.

urat

derapajul se vede la dimensiuni maxime atunci cand tu, particica dintr-organism in chinurile supravietuirii (si nu din lipsa de fonduri), primesti emailuri in limba engleza, circulate intr-un grup restrans, o cloaca, pentru a se confirma un lucru stiut de toata lumea. si uite-asa ma reped iarasi in cuvantul ce incepe cu mu si se termina cu ie si revad puiul de pisoi, mort pe trotuar si pescarusii dambovitei caraind peste o cladire din mijlocul orasului, deasupra careia n-ar fi trebuit sa se afle nicicum.

l.e.: ca de-aia exista echilibru in univers - dupa trei zile de minune, urmeaza zile inzecite de rahat.