marți, 7 iulie 2009
ploi
Mi se intampla cam la o saptamana sa vad tipul acela de colturi. atunci bag nasul in carte mai adanc si-mi caut o pozitie, astfel incat sa pot observa in liniste respectivele buze. uneori ma rog ca posesorul lor sa se aseze in unghiul cel mai potrivit. cateodata sunt surprinsa si mi se inrosesc pometii si-mi vine sa plang. Am alergat prin balti, era imposibil sa mai astept, mi-era imposibil sa le evit. Constientizez momentul cand ma sprijin de bara rece si cand prin geamuri trec imagini. Aici ma descarc de tot ce ma apasa. Si-ncerc sa scap de celelalte obiceiuri proaste. O luna de vacanta. Uneori sunt ingrijorata de absenta lui. Altminteri imi pasa de mine.