asteptam, dar nu ma (mai) asteptam. nu stiu de unde gasesc atata putere, sa o iau in fiecare zi de la capat.el nu exista. e ca o cunostinta imaginara.
ieri am stat infofolita intr-un hanorac gasit pe-acolo, cu gluga pe cap si-o patura trasa pana la nas, cu ochii zgaiti spre tavanul din geamuri - nori si ploaie. Postura mea favorita, visand diferite variante de a-l aborda, de a-l atinge, fara a-l numi, fara a-mi cauta degetele. nimic. am dormit asa pana la 9, spre disperarea tuturor, o salvare n-ar fi putut ajunge pana acolo. apoi am dormit iarasi.
nu ma mai inspaimant. pot sa tin ochii deschisi in apa si nici macar nu sunt nimfa. am terminat femeile si ma apuc de-o femeie nesabuita. am nevoie sa citesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu