asta cu "nu cred ca ne mai facem bine. e sfarsitul" ma inspaimanta. parcurg siruri intregi de comentarii, sperand ca voi gasi ceva constructiv si, din pacate, nu gasesc decat ecouri ale trustului ce a distorsionat mesajul in asa hal, incat nu ne mai scoate nimeni la lumina. e sortit pieirii demersul, pentru ca sunt multi. ei sunt multi. si sala aceea plina la un film de doi lei, la care am ajuns accidental, si rasetele si individul ce mi-a stat alaturi, toate acestea confirma.
si in timp ce radeti, mie imi vine sa plang.
e o tipa acolo, in secolul XXI, care abia supravietuieste sub teroarea celui cu care "traieste" si eu nu pot sa fac nimic. desi am sunat la 112.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu