dispari(tie)

era odata o fetita mica mica, atat de mica incat incapea intr-un buzunar, si o fetita mare mare, atat de mare incat o ducea pe cea mica in buzunarul mic de la tricoul ei polo roz pal. si amandoua cutreierau lumea, adica aleile parcului de langa casa, cat era ziua de lunga si vorbeau vrute si nevrute, despre tot ce le iesea in cale. apoi se intorceau acasa, mancau, citeau ceva si se culcau. a doua zi o luau de la capat si erau foarte fericite. numai ca intr-o a doua zi le-a iesit in cale un baiat mare mare. si fetita cea mare mare a ramas muta de uimire, insa fetita cea mica din buzunar i-a soptit, vazandu-i zambetul:  "intreaba-l ce are in buzunar!". "ce ai in buzunar?" a intrebat plina de speranta fetita mare mare. (cumva un baiat mic mic?) "pai am o  moneda, o cheie si un fir de iarba. "ah!" a facut fetita mica mica. "sa nu ii spui de mine". si fetita mare mare s-a conformat si a plecat la inghetata cu baiatul mare mare si au vorbit vrute si nevrute, s-au amuzat si au colorat pagini intregi. seara, fetita mare mare a fost foarte obosita si-a pus tricoul pe spatarul scaunului si a uitat sa o scoata de acolo pe fetita  mica mica. iar a doua zi, fetita mare mare si-a luat un tricou mai altfel, fara buzunar, astfel ca fetita mica mica a ramas in buzunarul tricoului uitat si a stat acolo ziua intreaga, iar pana seara a disparut, pentru ca asa dispar fetitele mici mici, daca sunt uitate peste 12 ore intr-un buzunar al unei bluze lasata pe spatarul unui scaun.