nu e prea frumos ce faci. ce nu fac, ar trebui sa spui.
da, si pe mine ma ia frica, dar numai seara, cand se insinueaza si un soi de remuscare. imi revin rapid, cand ma gandesc la "incep sa se miste lucrurile in bine", pentru ca "ma bucur ca am prieteni ca voi". uite, ce cuvinte simple-mi sunt motor pentru inactiune intru viitor.
pisicile negre mergeau inaintea mea, pe mijlocul trotuarului. nici nu-mi taiau calea, nici nu se speriau. stateam in fata voastra, fara sa mananc si simteam asta ca pe o pedeapsa. tu erai in mijlocul festinului, alaturi de m si, destul de ciudat, de c (de fapt, daca ma gandesc ca pentru mine c e bunastarea, nu mai e asa straniu). erati toti pe partea cealalta, band si veselindu-va, iar eu singura in fata voastra, asa cam ca in cina cea de taina, cu rama aurita, ce sta agatata in casa unei mame (nu a mea) si la care ma uit inevitabil singura, fiind de partea cealalta a sticlei.
m-ai sunat in a sasea zi si nu am raspuns.
poate-mi scrii ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu