bine

se lumineaza si deasupra mea si ma mir. eu credeam ca, atunci cand vei decupa o bucata din cerul meu, se va intuneca si voi apuca sa zaresc constelatii la capatul unui pai. dar tu tii cometele in palme, iar pe ele nu le-am cunoscut vreodata. am mai spus asta.
dupa ce am trecut prin mai mult de 300 seturi de date personale, am simtit nevoia sa-mi curat pielea cu tot felul de substante, sub apa exrem de fierbinte a unui dus prelungit. am asteptat apoi sa mi se descreteasca cutele de pe frunte.
acum sunt bine.

fapt divers

din doamna aceea curgeau bani si spun "din" doamna aceea, pentru ca hartiile de un milion pareau sa apara cu nemiluita din interiorul dumneaei, nicidecum de prin vreun buzunar, portofel, geanta etc. cand am atentionat-o intinzandu-i cele cateva bancnote pe care le insirase pe trotuar, banii inca mai cadeau si m-a informat privindu-ma suspicios ca si-i bagase in san, de frica hotilor din autobuz. "am facut treaba; mai bine ii bagam in chiloti. or mai fi toti? aveam 8 milioane." mi-a explicat si s-a uitat la mine la fel de banuitor. m-a pus sa tin palma intinsa sa-si numere banii recuperati. erau toti si la sfarsit, in loc de multumire, a adaugat: "sa nu mai spui la nimeni, duduie. ne facem de ras: eu ca i-am pus in san, dumneata ca ai strigat dupa mine."

stai si-asculta

la sfarsitul noptii cu vapori si comete, am rostit cuvantul acela de demult si-apoi s-a asternut linistea. mi-e teama ca am facut o greseala si stau acum in fata unei liste cu evenimente pe care as putea da vina, ca sa gasesc o cale de iesire. la fiecare trecere prin faptele numerotate, pupila mi se mareste a groaza, caci cea mai rea parte sta sa vina. senzatia de amorteala a fiintei imi creste exponential.

mai stai o tura. mai asculta o melodie.

saptamana 20

mi s-a pus sare in cap si, cu atentie, am fost urmarita daca pun mana la nas sau mana la gura; am fost intrebata ce am pe mana si, tot cu atentie, am fost urmarita unde ma uit mai intai: in palma sau pe dosul ei; am fost intrebata in ce parte am simtit prima oara miscarile fatului, in stanga sau in dreapta, daca e agitat si daca eu dorm bine; mi s-a studiat burta din toate colturile, rezultand ca nu mi s-au latit soldurile si ca burta e tuguiata/mare/rotunda/mica etc. unii au decretat din prima ca e baiat, pentru ca eu nu pot fi mama de fata (?!).

peste toate astea si deasupra tuturor, curiozitatea mea e la cote minime. mai sunt cateva zile si aflu. si? nu-i ca si cum as avea inca doi-trei copii, iar acesta e musai sa fie nu's ce. un lucru la care ma gandesc este ca, dupa, imi vor trece prin cap numai nume de un anumit gen. in rest nu se va schimba nimic. o tabara va fi dezamagita, cealalta triumfatoarea posesoare a unui "ti-am spus eu!".

in general, trimestrul doi mi-e ca in carti. nu mai sunt greturi/stari de rau, marimea burtii e rezonabila, m-am obisnuit cu ideea si pot sa-mi tin spatele drept fara sentimentul ca daca stau dreapta, imi cade burta. nu am pofte aprige, doar o usoara apetenta spre alimentele dulci, pacalita cu iaurt si fructe uscate. forfota miscarilor fetale mi-aduce inevitabil zambetul pe buze, oriunde m-as afla. recunosc ca, in intimitate, imi mangai burta din ce in ce mai des.

in loc de martie

PS GMB, :)

O-O

continea o eroare prin omisiune si oricum, i-am facut o poza inainte sa-l demolezi.

scenarii

...in care mai si ninge.
acum e mult mai bine, pentru ca imi aparusera in minte o droaie de mame care isi roaga pruncii cu: "sa-ti dea mamica oulet? biscuitel? laptic? etc".
dupa asta, m-am pomenit ca visez o insula (probabil una din aceea cumparata de cei patru romani plictisiti de alte achizitii) in care doamnele de 50 aveau parte. spre final, un sot trage de maneta si insula e acoperita de lava. scapa cine poate, nu cine trebuie, caci cine suntem noi sa judecam.

si

am incurcat cuvintele si am citit "fundulet". cat despre limba, i-as baga mana in gat, as trage-n sus si i-as incolaci-o-n nod in jurul gatului. apoi, fireste, as pune-o pe colacul incalzit la maxim si as apasa toate butoanele din stanga, sa se orgasmizeze la nesfarsit.

intr-una din seri

cand a iesit de la baie, avea camasa, cu primii doi nasturi descheiati, scoasa peste pantaloni*. in mod obisnuit, fiind seara, m-ar fi intrebat daca doresc putin vin si i-as fi raspuns afirmativ, aratandu-i cat. cam doua degete. in chip neobisnuit, mi-a pregatit o limonada si m-a intrebat daca ma dor picioarele. i-am raspuns ca da, numai ca sa-l bifez si-n ipostaza asta. s-a asezat turceste pe covor, in fata mea si a inceput sa-mi maseze talpile, sorbindu-si vinul din cand in cand. din cand in cand, mana ii urca spre gambe. eram numai liniste. doar umblasem umar langa umar jumatate de zi, nu fara folos.

* bygone: observand aspectele acestea, in conjuctura actuala, am zambit amar - mi s-a spus mai demult ca, in ciuda stradaniilor mele, nici macar o camasa din pantaloni nu fusese scoasa. ma straduiam prea mult, constat.

hiper

mi-a adus un cozonac, la care m-am uitat ciudat pret de cateva momente stanjenitoare, pentru ca, pe de-o parte, asociez cozonacul sarbatorilor de paste si craciun, iar pe de alta parte, dimensiunile sale depaseau marginile oricarei tavi pe care mi-as fi putut-o inchipui in contextul poeziei aleia cu "pepenii cat casa". am zis multumesc si dupa ce a plecat mi-am oprit doua felii, iar restul l-am impartit unor copii. nu m-a incercat niciun sentiment de vinovatie, ar fi fost pacat sa se usuce intr-o punga din dulap.
vroiam sa punctez ca deodata, portiile de mancare ce-mi sunt oferite sunt mai mari, sunt cu varf, le vad cum se inalta, semete, intre o furculita si un cutit. ma astept ca, in final, sa mi se puna in fata direct oala cu mancare sau tava cu friptura scoasa din cuptor.
mda.