dintre toate cartile din biblioteca, o alese exact pe cea mai subtire si mai ascunsa, credeam eu, singura pe care nu vroiam sa o vada prea curand, sentimentul de vinovatie ca nu ii spusesem din timp de venirea sa in tara inca mai persista, desi au trecut mai bine de 15 zile. "ai fost?! ti-a dat?! ai vorbit cu el?!" da. "si n-ai zis nimic?" nu. ce naiba as fi putut spune, e o simpla semnatura, un nume scris de mana, il puteam scrie si eu, daca ma straduiam putin. in plus, intalnirea a fost previzibila in discurs si atitudine, nimic iesit din tipar, din scriere, din randuri. nimic.
trag de mine sa termin vol.3, desi pe primele doua le-am citit in cateva zile. e drept, atunci nu aveai fb, imi spune zeflemitor. iar tie iti lipsea un capat, erai desirat si te-am facut ghem, zi cu zi, i-o intorc. intind un sirag de poze, pliate sub niste coperte metalizate. imi intinde foarfecele si ne apucam impreuna de decupat. una e sa scrii versuri, alta e sa faci colaje si mai presus de toate, sa strangi din dinti si sa o iei inainte, chiar si in genunchi. nu. vreau conversatie frivola.
a aparut levantica. da, am fost si eu in piata. dupa ceva anume? visine cautam, am luat si o varza, cam palita, cam mica. atat. ai vazut fantana aia arteziana din fata? da. in orasul asta, toate fantanile arteziene se scurg pe trotuare, in strada. pai or fi prost dimensionate. or fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu