vineri, 17 decembrie 2010

niste usi

#-o sunt recunoscatoare ca ai deschis usa, incepusem sa ma transform eu insami in om de zapada.

la usa mea nu suna nimeni niciodata, de aceea cand aud soneria ma apuca trepidatiile. vibratia dureaza cat un drum pana la vizor. asa traiesc eu, palpitant.

Niciun comentariu: