azi mi-am imaginat ca toate cunostintele mele din orasul acesta plus cateva de pe alte meleaguri s-au aliniat in sir indian si au jucat telefonul fara fir. mesajul nu s-a pierdut pe drum, cum ni se intampla cand eram mici, ci a ajuns bine-mersi in urechile si pe buzele tuturor. unii s-au bosumflat ca au aflat de la altii, altii s-au emotionat mai abitir decat mine. ce dragut.
ma straduiesc sa nu-mi exagerez starile, sa nu dau o importanta prea mare gustului amar ce-mi staruie pe limba de dimineata pana seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu