permite-mi sa trag putin perdeaua. in lumina zilei ma sfiesc sa stau goala, acum ca am o mana smulsa, un ochi atarnand si genunchiul umflat. nu cred ca le vei gasi sub covor, dintr-un motiv evident - nu exista unul, nici macar in fata usii. de fapt, in locul pe care l-am putea considera o astfel de fata, caci si usa poate fi, cel mult, imaginata. aici nu suntem decat eu si perdeaua. ea-i unduita sporadic, numai la adierile mai adanci ale suflului meu. eu sunt indoita, si nu intamplator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu