in cazul acela, ar fi trebuit sa port numarul noua, iar eu intotdeauna tind spre zece. spun ca tind, nu pretind.
m-am strecurat iarasi pe cele mai dosnice strazi, de teama sa nu ma intalnesc cu cineva, care sa imi puna inevitabila intrebare. ma apuca frica la explicatiile pe care va trebui sa le dau, odata ce voi renunta si la "ce camasa iti calc?". bravez si astept sa versi continutul portocaliu al nostimei sticlute. daca ar fi numai dupa mine, as intoarce masa cu picioarele in sus si ca-ntr-o corabie cu patru catarge, m-as aseza turceste si mi-as manca felia de paine unsa cu unt.
sunt o femeie cu arcul slabit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu