focus, focus!
imediat ce gandurile o iau pe de-alaturi si in special, in jos, recurg la a-mi descrie cu precizie si amanuntit obiectele din fata ochilor, actiunile in care sunt implicata la momentul apucarii unei carari anapoda, dar, pe deplin de inteles. (a?) astfel, acum prind farfuria si ating buretele roz de vase de axionul verde din cutia aflata pe suportul din stanga, ma intorc spre farfurie si ating suprafata fumurie a acesteia in miscari circulare, spuma face rotocoale placute, cam cinci in medie, intorc si fundul farfuriei, aceleasi rotocoale, apoi las buretele si plimb farfuria sub jet, intorcand-o pe fata si pe dos, de vreo 6-7 ori, apoi o pun in suportul rosu de scurs, intre o cana transparenta in care de obicei beau lapte si un castron galben in care mananc cereale si trec la urmatoarea farfurie, dar inainte de asta, nasul imi picura si-mi intrerupe circuitul descriptiv brusc - de ce-mi picura nasul? pentru ca plang? nu, nu, nu (da, faza de negare), farfuria mica, fumurie, buretele roz din axionul verde, jetul de apa prea fierbinte, inca putin, faianta in gri rozaliu, totul e roz, servetelele de hartie miros a lamaie, sunt cam aspre, imi zgarie nasul, ar trebui sa mai frec putin tocul usii, noptiera de lemn, crema de maini se sprijina de o veioza crem......
apoi fata insfaca tarusul si-l puse in spate. era cumplit de greu, o cocosa, dar efortul de a duce aceasta povara o indeparta de la celelalte ganduri. porni pe nisip. alesese sa mearga pe plaja din pricina orizontului nemarginit, zgomotului puternic al valurilor, straduintei intetite de a pasi pe solul afanat. din cand in cand, rar, cand apasarea ameninta sa-i apropie genunchii de pamant, se oprea, infigea tarusul cu ultimele puteri, si se ghemuia la baza lui, sprijinindu-se ca pe umarul unui prieten drag. atunci privea marea si apusul soarelui, si-un vanticel sarat ii mangaia fata si-i flutura parul, intru amintire.
noapte buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu