cu genunchii juliti

ma gandeam sa iti povestesc despre cum mi-am julit prima oara genunchii. au trecut doi ani de atunci. daca ma intrebi de ce atat de tarziu, explicatia e simpla. mai cazusem si in alte dati, dar atunci, cu doi ani in urma, m-a(m) trezit. e adevarat, am cazut pentru ca m-a impins cineva. din greseala. si-a cerut scuze apoi si m-a ajutat sa imi opresc sangerarea. a stat acolo, langa genunchii mei, pana azi. ii cunoaste pana la os. azi a plecat. si eu simt durerea pana la osul ala nenorocit, de-mi vine sa il sfarm. i-am spus ramai cu bine, cu picioarele bine infipte in pamant si capul ridicat. nu am cum sa ii promit ca n-am sa imi mai julesc genunchii. "ai grija de tine". ma voi stradui.