luni, 28 septembrie 2009
cam incoerent
Dupa trei zile petrecute asa pe sosele frumos serpuind pe coline, am ajuns in padurea piticilor, dotata din plin cu tot felul de elemente de poveste: lumina soarelui filtrata printre frunzele inca verzui, fructe de padure coapte si zemoase, ciuperci portocalii, inimioare roz cu miez galben agatate de tufisuri cu tepi, lac cu pesti argintii (nu, nu pestisorul de aur...), iar langa, o livada, in care merii inflorisera a doua oara. n-am gasit picior de pitic, decat o urma, care odata ce fu amusinata, starni si mai tare pofta de dat cu bicla pe dealuri. s-au relaxat toti z-icii, de zici ca, de-acum incolo, nicio intamplare, oricat de mica, nu va determina trezirea celorlalti pitici personali.