()

ca merg cu capul in jos, nu-i de mirare. ma fascineaza (la intalnirea cu un poet, am repetat iritant cuvantul asta, exact ca-n secventa lui mb cu fetita care la orice obiect/lucru/sentiment  :D ce i se oferea, exclama teatral "wow! exact ce imi doream!"; de parca tot ceea ce forma ambientul intalnirii noastre - alcatuit, printre altele din fum de mici, bere ieftina si un cantaret pe care eu, ca si majoritatea, nu-l pot numi asa - se transpusese in alt tot menit sa ma incante, sa ma imbratiseze, aproape sa ma sufoce cu atentia si cu degetele plimbandu-se pe spate, in ritmul altei muzici, cea a unei piese de teatru) pantofii celor care trec pe langa mine.

(de unde se dovedeste ca intre paranteze se poate scrie mai mult decat in afara lor)