mi-am trecut degetul peste buze, gest explicabil de apropiere-mi. daca nu ajung sa soptesc numele atunci cand sunt aproape, daca ma pierd numai in intensitatea intima, momentul mi-e perceput drept ratacire, drept irosire. plecaciune gandului ce mi-l provoaca.
cand m-am trezit, cred ca era ora noua, o fetita juca sotron in fata blocului; pe perdea, cam in dreptul nasului meu, se aninase o buburuza mica, cu aripi portocalii, nu rosii. si acum e in acelasi loc, nu stiu daca a murit sau daca se gandeste sa hiberneze in locul acela. cred ca am adus-o in incapere, odata cu buchetul de tufanele galbene.
nu ma precipit, sunt puternica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu