fapt divers

dupa ce m-am impiedicat de un colt de bordura de era sa-mi frang gatul (cu dreptul dom'le, cu dreptul!), mi-am strans pulpanele paltonului si am inceput sa urc treptele cu incetinitorul, caci posibilitatea de a ma deplasa ascendent imi fu restransa de micsorarea distantei in care imi puteam muta picioarele, unul in fata celuilalt, dupa cum se deruleaza in mod normal, mersul omenesc. capul - plecat, caci altfel probabilitatea de a ma impiedica (din nou) ar fi sporit exponential. vizualizeaza, te rog, si parul fluturand din cauza curentilor de aer din pasajul cu pricina, un pasaj, nu conteaza care, unul plin cu apa (desi a plouat cam 3 minute), mizerii si oameni fara adapost, la adapost. si o coaja de cartof, sau de mar sau de alta leguma/alt fruct cu frunze numai bune de taiat la caini, pe care unul dintre tocuri s-a gandit sa se dea de-a dura. impreuna cu posesoarea sa. stapana universului, zana zorilor si zeita lunii la un loc, pravalita peste un homeless si amusinata de un caine vagabond cu o ureche ciuntita. ridicata cu ajutorul, nu a unei macarale, ci a unui pensionar in baston, care trecea pe acolo, doar-doar o da peste vreo moneda scapata de un trecator grabit. consecinte: cateva rani superficiale (noada zdrelita, mana luxata) plus o amintire de neuitat.