imi

imi dau seama ca am facut ditamai achizitia pentru a mai acoperi un gol. bravo, draga mea, bravo! ai ales sa ajungi de la A la B, pe o sumedenie de stradute intortocheate, cand era muuuult mai simplu sa (te) trasezi. sa te definesti. sa te umpli. tu pe tine.

daca petrec trei sferturi din zi in afara spatiului bivalent, la intoarcere, aproape ca fug pe trotuare de nerabdare. in cursa aceasta, ma lovesc de oameni, copaci, stalpi, uneori garduri (si o singura data de un caine prapadit). imi cer scuze fara sa ma opresc, dar tot pierd secunde pretioase, din pricina zambetelor. si tu ai zambi unei femei grabite, purtand o bereta de un verde crud, in stanga careia sta tantos agatat un trandafir din catifea portocalie.

"promisiuni catre mame" ma trimite cu gandul la vara in care, singurul moment fericit (si adanc intiparit in minte, tocmai datorita acestui fapt) al exilului numit vacanta mare intr-un satuc prafuit din est a fost cel in care am primit prin posta un pachet invelit in hartie alba, in care se aflau doua checuri. "ceva dulce pentru ziua ta".

duminica.