marți, 2 februarie 2010

intamplare

"uite modificarea, nu e modificarea" ma face sa ma emotionez, sa secret mai multa saliva, si ca atare sa vorbesc precipitat si cu precipitatii. dupa abundenta, ma asteptam ca cel asupra caruia am proiectat stropii sa-si treaca maneca frumos apretata peste fata, caci viteza-i de reactie lasa de dorit si deci, deschiderea unei umbrele i-ar fi fost imposibila.

dupa intamplare, mi-a cerut cuburi de gheata.

Niciun comentariu: