o mâţă-ntr-un ghiveci este metafora perfecta pentru discursul tau actual.
"dar explodeaza odata!", m-a indemnat pe cand eram o bucatarie de vara in care, aiurita, lasasem gazele plitei deschise, trasesem usa dupa mine si-apoi tot apasam intrerupatorul, fascinata de bubuiala ce se isca sacadat, in interior, la fiecare doua minute. "macar ramasitele-alea or sa se aseze undeva."
maine iti spun despre mare, despre puturile ce rasareau in sus si despre resturile umane, spalate de valuri pe guri stancoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu