cand imi pierd echilibrul, mai ales pe cele trei statii dintre momentul transbordarii si destinatia finala, recitesc de vreo trei ori pagina la care ma surprinde momentul instabilitatii, pentru ca mi-e frica sa-mi dau drumul, mi-e frica sa-ntorc pagina, mi-e frica sa ma clintesc, mi-e frica sa iti las doua randuri, mi-e frica sa (nu) explodez, mi-e frica sa dor. ma mai anima putin doar figurile noi. un doi trei, patru cinci sase; un doi trei, patru cinci si.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu